În câteva cuvinte
Noul album de benzi desenate "Tomcat" al artistului francez Romain Hugault detaliază istoria legendarului avion F-14 Tomcat, popularizat de filmul Top Gun, și a vieții tragice a pilotului Kara Hultgreen, prima femeie pilot de vânătoare din Marina SUA, care a murit la bordul său în 1994. Lucrarea este un omagiu adus aviatorilor, inclusiv mamei autorului.
Noul album de benzi desenate, intitulat „Tomcat”, creat de desenatorul francez Romain Hugault, în vârstă de 45 de ani, este o poveste emoționantă care îmbină dragostea pentru aviație, pentru femeile aviatoare și pentru zbor. Hugault, considerat unul dintre cei mai buni specialiști din lume în desenarea avioanelor, este el însuși pilot.
Albumul relatează povestea reală a avionului de vânătoare Grumman F-14 Tomcat, care a servit drept model pentru celebrul avion din filmul „Top Gun” din 1986, cu Tom Cruise și Val Kilmer. În centrul poveștii se află și destinul pilotului naval Kara Hultgreen, care a murit în 1994 într-un accident la bordul acestui avion.
Romain Hugault este un mare fan al spectaculosului F-14, care a căpătat un statut iconic după lansarea filmului. „Pentru mine, Tomcat este un avion mitic, un erou al copilăriei mele, care a fost sublimat în „Top Gun” și care a marcat toți copiii anilor optzeci”, explică artistul. „Era un avion de vânătoare gigantic și puternic, care impresiona. Aveam un poster cu el în camera mea și îl știam pe de rost”.
Banda desenată povestește viața avionului Tomcat, de la ieșirea sa de pe linia de asamblare a fabricii Grumman în 1977 (numărul de serie 160390) până la pierderea sa în timpul unei aterizări pe puntea portavionului USS Abraham Lincoln, în largul coastelor orașului San Diego, pe 25 octombrie 1994. În această tragedie și-a pierdut viața locotenentul Hultgreen (1965-1994), prima femeie din SUA calificată pentru operațiuni pe portavion și prima femeie pilot de vânătoare din țară care a murit într-un accident. „Împreună cu scenarista mea, Anastasia Heinzl, am căutat un unghi diferit și original pentru a spune această poveste, care este atât tehnică, cât și emoționantă”, spune Hugault. „Am optat pentru ideea de a lăsa avionul să vorbească și să-și vadă întreaga existență derulându-se în fața lui în ultimele sale momente. Scopul a fost ca cititorii să se simtă implicați atât cu Tomcat, cât și cu personajul.”
Se întâmplă ca propria mamă a lui Romain Hugault, Catherine Hugault, la rândul ei aviatoare, să fi decedat pe 18 noiembrie 2022 într-un accident în timpul aterizării aeronavei sale. Această nenorocire a avut loc la doar o săptămână după ce desenatorul și mama sa au văzut împreună în cinematograf continuarea filmului cu Tom Cruise. În ciuda tragediei, Romain Hugault a decis să meargă mai departe cu albumul, proiectat cu un an înainte de moartea mamei sale. „A fost foarte greu, a murit la manșa avionului ei. Cerul dă mult și uneori ia și este violent, dar asta nu mi-a diminuat dragostea pentru avioane”, mărturisește el. Drama personală l-a influențat în desenarea istoriei Karei Hultgreen. „Da, am vorbit clar despre anii optzeci și nouăzeci, care sunt și anii copilăriei mele, pasiunea pentru avioane, Top Gun, Tomcat, ceea ce este un mod de a vorbi despre doliu, despre femeile pilot și despre piloții care se prăbușesc și mor”, a adăugat Hugault, hotărât să finalizeze lucrarea ca un omagiu.
Albumul „Tomcat” urmărește cariera protagonistului – avionul, care a făcut parte din șase escadrile diferite, printre care celebrele VF-84 Jolly Rogers (cu steagul pirat ca emblemă) și VF-213 Black Lions, din care făceau parte aparatul și Kara Hultgreen în momentul prăbușirii. În 1980, pe portavionul Nimitz, acest F-14 a servit ca figurant în filmul SF „The Final Countdown”. Însă momentul său de glorie a venit în august 1981, când, în componența Black Aces, a doborât două MiG-23 libiene deasupra Mării Mediterane, episod care a stat la baza momentului culminant din filmul „Top Gun”, lansat cinci ani mai târziu.
Banda desenată arată cum o tânără Kara Hultgreen merge să vadă filmul „Top Gun” la premiera sa și, entuziasmată, decide să devină într-o zi un as, la fel ca personajul lui Tom Cruise.
A doua parte a albumului este dedicată poveștii vieții Karei: formarea sa militară, lupta împotriva sexismului și discriminării în forțele aeriene (inclusiv un incident de abuz la o petrecere a Marinei) și intrarea sa, spargând bariera de gen, la școala de piloți de vânătoare (aceeași ca în „Top Gun”) în 1993, după aprobarea integrării femeilor în roluri de luptă. Povestea se încheie când avionul Tomcat și aviatoarea se întâlnesc și își încep zborul final.
A 49-a aterizare a lui Hultgreen pe puntea portavionului a fost și ultima: aparatul s-a destabilizat, un motor a cedat, a virat spre stânga punții și a căzut în mare. Există o filmare a accidentului, iar Hugault reproduce cu un realism înfiorător episodul în bandă desenată. Operatorul radarist din spatele pilotului a reușit să se catapulteze cu succes și a supraviețuit, dar Kara, o clipă mai târziu, a fost proiectată direct în mare din cauza unghiului avionului și a murit instantaneu. Marina SUA a recuperat avionul și corpul aviatoarei, încă legat de scaunul ejectabil, 19 zile mai târziu, de la 1100 de metri adâncime. Kara Hultgreen a fost înmormântată la Cimitirul Național Arlington cu onoruri militare.
Au apărut critici cu privire la presupusa lipsă de calificare a lui Hultgreen, iar moartea ei a fost folosită de cei care priveau cu reticență prezența femeilor în aviația de luptă. Însă o investigație internă a demonstrat că accidentul s-a datorat unei defecțiuni mecanice și nu unei erori de pilotaj. În testele pe simulator în aceleași condiții, 97% dintre piloți s-au prăbușit la fel ca și Kara. Hugault subliniază că aviatoarea era veterană și pilotase avioane cunoscute ca fiind dificile.
Artistul desenează avioanele cu un realism și o atenție tehnică senzațională (albumul include anexe despre specificațiile tehnice ale Tomcat, istoria sa operațională și culturală și modul de desenare). El a vizitat personal un portavion francez, Charles de Gaulle, și subliniază dificultatea de a desena F-14, pe care îl descrie ca fiind un aparat „proteiform, care arată ca un animal” din cauza geometriei variabile a aripilor. Potrivit lui, avionul nu pare același atunci când zboară cu aripile pliate și când aterizează cu ele extinse. „Are multe volume și detalii. Îmi place în mod deosebit să desenez patina vopselei, care, deși este gri, are atâtea retușuri, pete, urme de utilizare, urme de uzură, încât rezultă un adevărat patchwork care animă viața avionului.”
