În câteva cuvinte
Articolul explorează importanța cunoașterii simbolurilor și referințelor biblice pentru a înțelege cultura și lumea din jur, argumentând pentru includerea unor fragmente din Biblie în educația copiilor pentru a le oferi o perspectivă mai amplă asupra semnificațiilor ascunse și a contextului cultural. Autorul subliniază, de asemenea, aspectele critice ale credinței creștine, cum ar fi misoginia.
«A murit Papa».
Dacă trimit acest mesaj copiilor mei, îi cuprinde o neliniște. Pentru ei, există un singur papa, tatăl lor, și ar merita să fie scris cu majusculă. Zilele trecute mă uitam cu ei la un film în care apărea un om care mergea pe apă. Pentru cei care am suferit o educație creștină, referința este evidentă și deloc întâmplătoare: este o modalitate de a simboliza caracterul aproape divin și ordonator al personajului în cauză. Dar copiii mei nu cunosc poveștile Bibliei și, prin urmare, a vedea un om mergând pe suprafața apei nu le spune nimic. Și asta mă preocupă, pentru că îmi dau seama că există o parte a realității care îi înconjoară pe care nu o pot decodifica. Suferă de un fel de daltonism mental. Mai multe informații
Absurdul tradițional
Ne place sau nu, aluziile biblice sunt omniprezente. În ficțiunile audiovizuale, în reclame, în romane, în muzee, există referințe literale sau simbolice constante la textele sacre, iar noile generații nici măcar nu le văd. Amprenta biblică poate fi urmărită și în limbajul însuși, când spunem lucruri precum prezentarea facturilor electronice este un calvar sau că trenurile sunt crucea acestei țări. Eliberarea de creștinismul sufocant și copleșitor care ne-a oprimat acum câteva decenii este, fără îndoială, motiv de mare bucurie, dar poate am exagerat: lumea nu este doar ceea ce pare a fi, ci și toate semnificațiile pe care i le putem da. Logo-ul Apple, de exemplu, înglobează o mulțime de semnificații într-un simplu măr mușcat. Mărul poate fi mărul care l-a inspirat pe Newton sau cel care l-a ucis pe Turing sau cel pe care l-au mușcat Adam și Eva (și atunci Apple devine sinonim cu a îndrăzni să cunoști). Când creatorii săi aleg un măr mușcat, îl aleg în mod conștient sau nu — aici rezidă tocmai forța simbolului: acționează asupra ideilor noastre fără ca noi să știm — din cauza tuturor simbolurilor care se amestecă acolo. De aceea, cred că ar fi extrem de instructiv să le punem pe copii să citească fragmente din Biblie. Nu doar că le-am oferi o cheie pentru a înțelege semnificațiile ascunse ale lumii, ci și lumea însăși. Ar afla astfel în ce măsură credința pe care s-a ridicat cultura noastră îl are ca protagonist pe un zeu misogin și nedrept. Ar putea ajunge să înțeleagă, de exemplu, de ce avem această relație nesănătoasă cu vina, cu păcatul, cu sacrificiul, sau cum am ajuns unde suntem în degradarea femeilor (un simplu subprodus al bărbatului); s-ar îngrozi să vadă că în Biblie există baza care a permis bărbaților să se ridice ca dominatori ai femeilor — la urma urmei, Dumnezeu i-a legitimat să facă acest lucru: „Te vei simți atrasă de bărbatul tău și el te va domina” —, sau că femeile suntem de vină pentru toate relele omenirii („Din femeie a venit primul păcat și cu toții trebuie să murim din cauza ei”). Poate că dorința de răzbunare este ceea ce mă împinge să scriu în acești termeni despre creștinism; deși, la drept vorbind, poate că asta — setea de răzbunare — am învățat-o și eu de la Dumnezeu din textele biblice.
