Bijuteria literară a limbii andaluze. NO NI NÁTrei negații care se transformă într-o afirmație.

Acum câțiva ani, José María Pérez Orozco (Sevilla, 1945-2016), profesor universitar de Limbă și Literatură, expert în dialectul andaluz, a explicat într-un program al Canal Sur semnificația expresiei “no ni na”, care se pronunță totul împreună și cu accent tonic pe “a”. V-aș putea rezuma explicația, dar merită să o transcriu aproape integral și, mai ales, să o ascultați din gura profesorului Pérez Orozco pe vreunul dintre conturile de X care surprind momentul. “Dacă îl întrebi pe un prieten: ‘Antonio, anul acesta mergi la Rocío?’ și el răspunde ‘no ni na’, sunt trei negații și, în același timp, cea mai mare afirmație din andaluză. Când o persoană îți spune ‘no ni na’, să nu te îndoiești că înseamnă ‘da’”. Și a adăugat: “Este o figură literară de primă categorie, trei silabe care sunt trei fraze. Când spui ‘no ni na’, spui: ‘Nu voi înceta să merg la Rocío; nici dacă plouă, tună sau fulgeră; nimic nu mă va împiedica să merg’. Asta este o anaforă, spun tehnicienii, dar, hai, pentru noi este o minunăție”.

pic.twitter.com/r1ozzvXBjT— ★۞☭ (@RojosDelSur) 4 aprilie 2025

Vă voi da un alt exemplu, în memoria lui don José María, ai cărui elevi și-l amintesc cu un zâmbet. Mergeți la plimbare cu un prieten sau o prietenă printr-un oraș – să zicem, San Sebastián sau Sevilla – și dați peste o clădire oribilă – să ne întoarcem la exemplul marilor magazine care se află în Plaza del Duque din Sevilla, ridicate pe locul palatului Sánchez Dalp, care a existat până în 1966 – și atunci însoțitorul dumneavoastră spune:
—Ce clădire urâtă, și cel mai rău este că aici era o casă frumoasă. Dezvoltarea anilor șaizeci și șaptezeci a fost criminală pentru multe orașe. Bine măcar că acum așa ceva este de neconceput.
Și tocmai în acel moment, când dumneavoastră – mai ales dacă prețuiți ca pe aur andaluza copilăriei dumneavoastră – puteți exclama cu toată puterea legii:
—No ni na…!
Și, imediat, să scoateți mobilul și să deschideți două dintre conturile de Instagram care dau mărturie în direct despre distrugerea patrimoniului monumental și, de asemenea, uman. Și ceea ce este mai grav, în fața pasivității și a indolenței unor orașe precum San Sebastián sau Sevilla, atât de zeloase în privința tradițiilor lor și atât de apatice când vine vorba de a opri abuzurile urbanistice care uneori nu depășesc granițele esteticii, dar care în alte ocazii devastează mediul înconjurător – atacurile imobiliare asupra muntelui Ulía sunt din ce în ce mai frecvente – și, de asemenea, sufletul orașelor.

Vizualizați această postare pe Instagram
O postare distribuită de ÁNCORA SAN SEBASTIÁN (@ancorasansebastian)

Acolo unde înainte erau vecini, acum sunt turiști; acolo unde înainte erau magazine tradiționale și vânzători care știau ce vând în spatele vitrinelor diferite în fiecare loc, acum sunt francize, mari firme de modă, de parfumerie sau de alimentație cu suficienți bani pentru a spulbera piața chiriilor. Dacă faceți o plimbare virtuală prin conturile de Instagram ancorasansebastian sau sevillaresiste, veți ajunge la concluzia că mesajele și videoclipurile lor nu vorbesc cu nostalgie sau melancolie despre deteriorarea orașelor lor, ci mai degrabă despre tot contrariul: despre lupta pentru a opri inevitabilul, lucru pe care proprietarul Mercadona, Juan Roig, l-a schițat nu cu mult timp în urmă când a spus că în câțiva ani nu vor mai fi necesare bucătării în case, pentru că vom consuma mâncare preparată. Visul ca toți să ne îmbrăcăm la fel și să mâncăm la fel, ca și cum am fi elevi ai unui imens colegiu privat unde, desigur, ni se va da libertatea ca în pauză – adică pe rețelele sociale – să ne criticăm veseli unii pe alții.