Într-o cafenea aglomerată, autorul a devenit un martor involuntar al unei scene de educație neconvenționale. Un tată divorțat, care îmbina într-un mod aparte viziunile liberale cu cele doctrinare, și-a adus copiii – o fată de aproximativ 13 ani și un băiat de 11 ani – pentru o gustare de după-amiază. Deși le-a permis să comande ce doresc, i-a avertizat imediat despre pericolele produselor de patiserie industriale. În cele din urmă, copiii au optat pentru pâine prăjită cu unt și gem și o băutură răcoritoare.

Înainte ca aceștia să apuce să se bucure de comanda lor, tatăl a decis să le predea o lecție de igienă. L-a întrebat direct: "Vă curățați buricul la duș?" Spre surprinderea copiilor, le-a explicat că buricul este adesea un "depozit de murdărie" și că la majoritatea oamenilor miroase urât. Apoi, le-a sugerat să facă un mic experiment: să-și bage degetul în buric și să-l miroase. Reacția copiilor a fost una de repulsie.

Revenind acasă, autorul a decis să repete acest experiment. Mirosul propriului buric i-a declanșat amintiri neașteptate despre mama sa decedată, ceea ce l-a făcut să verse câteva lacrimi. Această observație cotidiană s-a transformat într-o profundă reflecție personală despre memorie, mirosuri și conexiuni emoționale ascunse.