Artistul japonez Kosen Ohtsubo (născut în 1939) zguduie din temelii lumea artei florale tradiționale japoneze, cunoscută sub numele de ikebana, de cinci decenii. În opera sa, ikebana încetează să mai fie un simplu exercițiu ornamental și devine un spațiu de incertitudine și rezistență. Acolo unde alții văd echilibru și tradiție, el găsește tensiune, rebeliune și, în descompunere, o promisiune artistică.

Practica lui Kosen Ohtsubo nu doar contestă formele stabilite ale artei japoneze, dar ne confruntă și cu întrebări mai ample: cum locuim lumea? Ce înseamnă să încerci să impui ordine peste ceea ce este efemer? Lucrând cu materiale umile – multe dintre ele vegetale aflate în proces de deteriorare sau chiar deșeuri – opera sa dezvăluie fragilitatea controlului uman și potența creativă a decadenței. La vârsta de 86 de ani, el revine cu o nouă serie de fotografii și o expoziție, realizată în colaborare cu discipolul său, artistul Christian Kōun Alborz Oldham, care a putut fi vizionată la Kunstverein din München.

Întrebat despre primul său contact cu ikebana, artistul povestește că primul său maestru a fost un subordonat al tatălui său. Înainte de a merge la universitate, avea mult timp liber și a fost atras de cursurile de ikebana, la care participau multe femei. Deoarece la concursurile lunare din școlile de ikebana primea mereu cele mai înalte distincții, a început să creadă că are talent.

Kosen Ohtsubo recunoaște influența diverșilor artiști, precum și a free jazz-ului. Găsește o conexiune între improvizația muzicală și ikebana în capacitatea de a recunoaște ceva care provoacă o reacție și de a răspunde printr-o transformare. Modul în care un concert de jazz se schimbă și evoluează este similar procesului de creare a unei piese de ikebana. Nu este ușor să faci o schimbare bruscă într-un model stabilit; identificarea momentului potrivit necesită mai mult decât tehnică sau practică, este mai degrabă o acumulare de frustrare și supărare.

Artistul a vorbit adesea despre „distrugerea” ikebanei. El explică că nu respinge tradiția în sine, ci autoritatea care o protejează rigid. Când tradiția împiedică evoluția, ikebana stagnează. Spargerea acestor structuri deschide calea către noi forme și posibilități.

În multe dintre lucrările sale, Kosen Ohtsubo folosește materiale neconvenționale, precum legume sau fructe. Unul dintre titlurile sale preferate este „Este un amestec de legume prăjite ikebana de avangardă?”. S-a inspirat într-o zi în timp ce mânca și a fost frapat de cât de avangardist ar fi putut arăta acest fel de mâncare ca ikebana. Utilizează legume în lucrările sale deoarece sunt plantele cele mai familiare tuturor. Pe de altă parte, ramurile copacilor, care înainte erau mai accesibile, au devenit mai puțin comune și mai scumpe. În plus, ideea de a încorpora materiale cotidiene are legătură cu eliminarea separării dintre artă și viață, aducând ordinarul în lumea artei pentru a genera o formă de surpriză.

Umorul joacă un rol fundamental în opera sa. Potrivit lui Ohtsubo, umorul este un cârlig care captează atenția și face oamenii să se oprească pentru a observa mai atent. Este un instrument esențial pentru a pune la îndoială ideile stabilite și a provoca reflecția spectatorului.

Noua sa serie fotografică despre ikebana se joacă cu ideea efemerității. Fotografia transformă sau, într-un fel, conservă ikebana. Artistul fotografiază lucrările sale atât în apogeul lor, cât și în descompunere, deoarece găsește frumusețe în acest proces de transformare și dispariție. Îi este de interes când o imagine reușește să captureze un moment fugitiv, dar dramatic, care va dispărea curând.

În timp ce ikebana este adesea asociată cu echilibrul și seninătatea, opera lui Kosen Ohtsubo generează tensiune și a fost controversată. Lucrează la piese dificile, unde apar numeroase probleme de rezolvat. Acest proces creează un sentiment de pericol, o tensiune inerentă. Această senzație de risc, o luptă între succes și eșec, este ceea ce îi alimentează impulsul creativ. Uneori, lucrările sale au fost criticate pentru a fi grosolane sau inadecvate, inclusiv piese care aveau un miros aparte, ceea ce consideră de înțeles. Acceptă criticile fără obiecții, crezând că grosolănia și lipsa de rafinament sunt inseparabile de noile abordări.

Într-o lume accelerată și tehnologizată, Kosen Ohtsubo consideră că ikebana rămâne relevantă. Indiferent de epocă, unul dintre cele mai esențiale aspecte ale ikebanei este actul de a atinge fizic plantele. Nu este vorba doar de a le privi, ci prin atingere se poate simți cum vor să fie modelate într-o lucrare.

În ceea ce privește moștenirea pe care ar dori să o lase, artistul nu își propune un anumit scop. Ikebana este diversă și nu urmează o singură direcție, permițând progrese neașteptate. Preferă ca ikebana să continue să evolueze organic, transformându-se în funcție de oamenii care o practică și de viziunile lor asupra lumii.