
În câteva cuvinte
Pilar Sánchez Vicente a câștigat al VIII-lea Premiu Edhasa pentru Narativă Istorică cu romanul «El cantar del Norte». Cartea aduce în prim plan povestea documentată a femeilor războinice din Asturia secolului al VIII-lea, în timpul Reconquistei, concentrându-se pe figura Sanchei Asuera, supranumită Valentona. Romanul îmbină fapte istorice, viața cotidiană și elemente epice, oferind vizibilitate acestor figuri feminine curajoase.
Pilar Sánchez Vicente a câştigat cea de-a VIII-a ediţie a Premiului Edhasa pentru Narativă Istorică. Un roman epic şi despre viaţa cotidiană, având ca protagoniste femeile războinice asturiene care au luptat în secolul al VIII-lea în timpul Reconquistei, în epoca lui Don Pelayo, a câştigat Premiul pentru Narativă Istorică Edhasa. «El cantar del Norte», subtitrat «războinica asturiană», de Pilar Sánchez Vicente, este opera câştigătoare a acestui premiu literar de gen, dotat cu 10.000 de € şi o statuetă, care în acest caz este şi de gen feminin. Romanul narează retrospectiv, povestit de una dintre surorile sale lângă protagonista muribundă, aventurile şi faptele de vitejie ale Sanchei Asuera, războinica asturiană cunoscută sub numele de Valentona, care a inspirat un cântec de gestă despre isprăvile sale («El Cantar del Norte» din titlu), printre care recucerirea oraşului Cangas de la sarazini pentru creştinătate.
Sánchez Vicente (Gijón, 63 de ani), care a ridicat premiul la Barcelona, este istoric, documentarist şi scriitoare cu 12 romane publicate, printre care se numără mai multe de gen istoric şi poliţiste. Juriul a subliniat că este o lucrare «plăcută şi pasionantă despre femeile războinice care, în umbra figurii mitice a regelui Pelayo, au purtat şi câştigat bătălii». Şi a adăugat că romanul este «fidel documentat şi scris cu agilitate» şi că «transportă cititorul dintr-o suflare în ţinuturile asturiene de la mijlocul secolului al VIII-lea».
Într-o dimineaţă «asturiană, cu burniţă inclusă», cum a menţionat editorul Edhasa, Daniel Fernández, Sánchez Vicente a subliniat că, dincolo de bătălii, «El cantar del Norte» este un roman de personaje, cu mare atenţie la viaţa cotidiană, cum ar fi pieţele. De asemenea, a accentuat că Sancha Asuera este un personaj istoric pe care îl cunoaştem datorită «Memoriilor Asturiei», ale clericului avilesin din secolul al XVI-lea Luis de Valdés, care, a amintit ea, a explicat cum Don Pelayo a mers de la Covadonga la Cangas de Onís, aflat sub stăpânire musulmană, iar femeile războinice din trupa sa s-au deghizat în sclave maure fugare şi astfel au reuşit să intre în oraş «ucigând ca leoaicele şi ca bravele asturiene, cu căpitana lor Sancha Asuera». Războinica însăşi a ieşit să-l întâmpine pe Pelayo cu cheile oraşului la o fântână «şi i le-a prezentat regelui spre marea spaimă şi admiraţie a întregii armate». Romanul recreează într-un mod foarte emoţionant episodul şiretlicului Sanchei, cucerirea oraşului şi primirea lui Pelayo, cu războinica impunătoare sub pielea ei de urs.
Daniel Fernández a amintit că nu cu mulţi ani în urmă se nega existenţa femeilor războinice în istorie — Sergio Vila-Sanjuán, membru al juriului, a nuanţat cu umor că o aveam mereu pe Sigrid din Thule —, dar că în ultima vreme s-a confirmat existenţa războinicelor în rândul unor popoare precum sciţii şi vikingii, pe lângă femeile gladiatoare, iar romanele şi serialele s-au populat cu ele. A subliniat că Sánchez Vicente conferă acum statut şi vizibilitate războinicelor asturiene medievale şi o face cu realism şi emoţie enorme.
«Găsirea acelei menţiuni despre Sancha Asuera şi războinicele lui Pelayo în memoriile lui De Valdés a fost un cadou», a explicat autoarea, care a amintit că clericul precizează că femeile combatante au cerut să primească soldă la fel ca tovarăşii lor bărbaţi. «Am încercat să pătrund în interior şi să descriu acea lume aşa cum ar fi putut fi», a continuat ea cu o pasiune care o făcea să pară o Boadicea şi care cerea imperios să i se dea o sabie pentru a o întruchipa pe Sancha Asuera, pe care coperta cărţii o arată foarte eficient, pe punctul de a da o lovitură. Romanciera, a cărei lucrare de licenţă a fost despre femeia în Evul Mediu, a dorit, a spus ea, să se cufunde în magma din care au ieşit femeile războinice asturiene şi în acel amestec de istorie şi legendă care configurează domnia lui Pelayo şi bătălia de la Covadonga. «Îmi plac locurile şi epocile de graniţă», a reflectat Sánchez Vicente, care a amintit că romanele sale au întotdeauna protagoniste feminine precum Sancha şi bravele sale căpitane.