Raval, un cartier din Barcelona cunoscut odinioară sub numele de „Barrio Chino” și asociat cu marginalitatea și exotismul, devine acum centrul noilor narațiuni culturale. La un sfert de secol după apariția unor documentare emblematice care au expus rănile sociale ale zonei, o nouă generație de cineaști și scriitori explorează consecințele „sanării” urbanistice și propune o viziune asupra Ravalului ca inimă vibrantă a orașului, nu ca o margine a sa.

Unul dintre aceste proiecte este viitorul serial „Ravalejar”, a cărui premieră este programată pentru 2026. Regizorul Pol Rodríguez, a cărui familie a deținut un restaurant legendar în Raval timp de trei generații, spune o poveste bazată pe experiența personală a luptei cu speculația imobiliară agresivă. Restaurantul fictiv „Can Mosques”, recreat pe platoul de filmare, simbolizează numeroase localuri din cartier forțate să se închidă din cauza presiunii din partea „fondurilor-vultur”. Serialul în șase episoade promite să arate în mod realist diverse aspecte ale vieții din cartier, inclusiv probleme precum „narcopisos” (apartamente folosite pentru traficul de droguri) și squatting, utilizând o distribuție multilingvă și reflectând perspectivele comunităților locale.

În paralel, se dezvoltă și cinematografia. Regizorul Iván Morales, care locuiește în Raval de 14 ani, își prezintă debutul în lungmetraj, „Esmorza amb mi” (premiera în cinematografe pe 13 iunie). Filmul folosește Ravalul nu ca fundal pentru clișee despre sărăcie, ci ca centru simbolic și emoțional al orașului, unde se desfășoară dramele intime ale personajelor care se caută pe sine prin dragoste. Morales subliniază importanța perspectivei de clasă și a umanizării eroilor care trăiesc în condiții precare, sfidând subiectele tipice despre păturile privilegiate ale societății. Munca sa abordează, de asemenea, impactul gentrificării, începută cu apariția galeriilor și muzeelor ​​în anii '90, asupra vieții culturale a cartierului și problema locuințelor.

Un alt proiect semnificativ este documentarul Mar López Zapata, „Siemprevivas”, care va fi lansat în sezonul următor. Filmul se îndepărtează de imaginea stigmatizată a prostituției în Raval, oferind o contra-narațiune prin povestea a șase prietene de 65 de ani, care au fost anterior lucrătoare sexuale. Documentarista, crescută în Raval, arată că dificultățile lor principale nu sunt legate de ocupația trecută, ci de problemele de viață precum chiria mare. Filmul ridică întrebarea necesității de a asculta vocile femeilor însele și lupta lor pentru drepturi, criticând atitudinea paternalistă din partea anumitor cercuri sociale.

Schimbările în percepția Ravalului se reflectă și în literatură. O nouă generație de scriitori, adesea ei înșiși locuitori ai cartierului, creează opere care ridiculizează vechea viziune „mizerabilistă” a autorilor burghezi. Aceste texte, uneori numite plastic „narațiuni despre râie” (făcând aluzie la epidemia de râie din 2023), oferă o perspectivă din interior, uneori sarcastică, dar întotdeauna profund personală asupra vieții din Raval. Ele prezintă cartierul ca un spațiu complex, multistratificat, unde se împletesc probleme sociale, bogăție culturală și dorința de demnitate. Autori precum Eduard Olesti, Júlia Bacardit sau Adrià Targa își cântă „casa”, recunoscând defectele sale, dar apărând dreptul de a fi parte din ea.

Instituțiile culturale din Barcelona acordă, de asemenea, atenție Ravalului. Muzeul MACBA și Centrul de Cultură Contemporană Barcelona (CCCB) organizează expoziții și discuții dedicate istoriei cartierului, problemelor sale sociale (de exemplu, reducerea riscurilor pentru consumatorii de droguri) și impactului turismului. În același timp, continuă reforma tensionată a Pieței Îngerilor, care provoacă îngrijorare în rândul locuitorilor locali, inclusiv al skaterilor, care au devenit parte a peisajului pieței.

Noile opere culturale despre Raval – fie că sunt seriale, filme, cărți sau expoziții – își propun să se îndepărteze de viziunile simplificate și să-l prezinte ca pe un centru al vieții urbane cu propriile probleme și o identitate unică. Această generație de creatori nu doar povestește despre cartier, ci vorbește în numele său, apărând dreptul său de a fi înțeles nu ca o suburbie exotică, ci ca o parte cu drepturi depline a Barcelonei.