În câteva cuvinte
Western-ul „Doi Haiduci (Rust)”, cu Alec Baldwin, este criticat pentru ritmul lent și povestea diluată, în ciuda premiselor interesante și a tristei realități a accidentului de pe platou. Filmul explorează o poveste de redențiune în Vestul Sălbatic.
Filmul western „Doi Haiduci (Rust)”, avându-l în rolul principal pe Alec Baldwin, a stârnit controverse și a fost profund marcat de moartea accidentală a directoarei de imagine Halyna Hutchins. Această tragedie a umbrit producția și a influențat percepția asupra peliculei.
Povestea urmărește un bunic singuratic, căutat de lege, și pe nepotul său mai mare, un copil implicat într-o omucidere accidentală. Într-o întorsătură de scenariu bizară și, retrospectiv, profetică, al treilea „personaj” central al acestui western, filmat în peisaje naturale impresionante, este o pușcă – o moștenire de familie care, precum orice armă, aduce în cele din urmă nenorocirea. Acest aspect al poveștii a rezonat macabru cu evenimentele reale de pe platou, unde un revolver s-a dovedit a fi încărcat cu muniție reală, provocând moartea involuntară a Halynei Hutchins.
Lăsând la o parte circumstanțele tragice, „Rust” se dovedește a fi un film lent și supradimensionat în cele aproape două ore și jumătate de rulare. Miezul narativ — un vechi asasin care își găsește salvarea prin fiul cel mare al fiicei pe care a pierdut-o odată — este slăbit de un exces de context geografic, care aduce prea puțin la poveste. Ritualul western-ului nu necesită atâtea detalii cartografice, iar filmul sare de la un oraș la altul, etalând o pretinsă rigoare istorică ce ajunge să amețească.
Călătoria personajului Rust evocă marile tragedii ale Vestului Sălbatic, prin chipul întunecat și violent al acestui bunic urmărit de lege. Peisajele incredibile pe care le traversează alături de nepotul său conțin toate elementele genului: de la șerif la vânătorul de recompense, bărbații nomazi în contrast cu femeile sedentare, capcanarii, indieni și primele pietre de temelie (salonul, închisoarea…) ale viitoarelor orașe dintr-o țară în construcție.
Regizorul Joel Souza își prezintă personajele ca și cum ar avea în față timpul extins al unui serial, nu al unui film. Vânătorul de recompense interpretat de Travis Fimmel pare o copie palidă a celui jucat de Joel Edgerton într-un serial magnific. Toate aceste digresiuni nu sunt de mare interes și slăbesc forța a ceea ce contează cu adevărat: povestea unui vechi asasin hotărât să se salveze prin copil. Și, probabil, ar fi fost mai elegant să se renunțe la motivul „puștii blestemate”.
