În acest an, am vizionat mai puține seriale și am cedat în fața acelor "mini-filme" de pe Instagram, cunoscute sub numele de "reels", care acoperă toate genurile și prin care algoritmul demonstrează că te cunoaște mai bine decât te cunoști tu însuți.

Alegerea "celui mai bun" conținut al anului este complicată, deoarece nu eram aceeași persoană în ianuarie ca acum. Aș fi trebuit să urmăresc toate serialele în aceleași condiții spațio-emoționale și chiar în aceeași companie.

Analizând serialele acestui an, mi-am dat seama că am vizionat mai puține, dar nu mă întreb de ce; telefonul mobil, un fidel scutier, îmi amintește acest lucru în fiecare zi. M-am opus mult, dar am cedat în fața "reels"-urilor, acele "mini-filme" care acoperă toate genurile și prin care algoritmul demonstrează că te cunoaște mai bine decât te cunoști tu însuți. Știe că pot oricând să vizionez un conținut suplimentar despre oposumi care își poartă puii — asta da, împăcare! — și că unora dintre prietenele mele le trimit glume cu pisici portocalii, iar altora variații infinite ale temei "acționează normal, este acolo persoana care îți place", la care ele răspund mereu "da, așa suntem".

Dacă mă întrebați care este filmul meu preferat al anului, voi spune că durează mai puțin de un minut și pune față în față o ceapă cu patru conserve de ton pe o bandă transportoare, cursa de care a lui Ben-Hur în versiune de supermarket. Reel-urile au deja propriul lor "star-system", iar unele vedete au depășit granițele TikTok și au ajuns la televiziune, acel ecran pe care, teoretic, nimeni nu-l mai urmărește, dar spre care toți aspiră.

Pe lângă propriile lansări, puține debuturi mă bucură mai mult decât cele ale unor creatorii de conținut, în special dacă sunt noi episoade ale vânzătoarei de la Zara din Gran Vía. Reel-urile îmi fură timp și somn, dar îmi oferă o cantitate considerabilă de fericire instantanee. În lumea denigrată și suprasaturată a "creației de conținut", există multă "paie", dar unele "boabe" sunt pepite de aur din Klondike.