În câteva cuvinte
Scriitorul Theodor Kallifatides, în vârstă de 87 de ani, revine cu o nouă carte și își exprimă profunda perplexitate față de reapariția fanaticismului și a războiului după experiențele sale traumatice din Al Doilea Război Mondial. El meditează asupra vieții, dragostei și necesității de a spune adevărul prin literatură.
La venerabila vârstă de 87 de ani, renumitul romancier suedez de origine greacă, Theodor Kallifatides, revine cu o nouă lucrare, "O femeie de iubit", după succesul "O altă viață de trăit". Experiențele sale de viață, marcate de tragedii istorice, îl determină să reflecteze profund asupra condiției umane și a persistenței conflictelor.
Copilăria lui Kallifatides a fost umbrită de evenimente traumatizante în Grecia natală, un peisaj desfigurat de ocupația nazistă. La doar cinci ani, a fost martor la execuția unui om de către forțele germane, un moment care i-a marcat profund existența și l-a forțat să înțeleagă brutalitatea lumii la o vârstă fragedă.
După aceste experiențe dureroase și războiul civil care a urmat ocupației, Kallifatides s-a mutat în Suedia la vârsta de 25 de ani, căutând să se îndepărteze de amintirile dureroase. Această decizie l-a condus și la o ruptură cu limba maternă, scriind peste douăzeci de cărți în suedeză, o limbă pe care a învățat-o să o iubească și în care s-a simțit liber să spună adevărul.
Cu toate acestea, dorința de a se reconecta cu rădăcinile sale lingvistice l-a readus la limba greacă în ultimii ani. Romanul său, "O altă viață de trăit", a marcat această revenire. Noua sa carte, "O femeie de iubit", continuă explorarea emoțiilor umane, concentrându-se pe dragoste – nu neapărat romantică, ci ca o "armonie tăcută" și afecțiunea profundă între oameni.
Scriitorul își exprimă profunda dezamăgire și perplexitate față de starea actuală a lumii. El afirmă că îi este greu să înțeleagă cum, după ororile celui de-Al Doilea Război Mondial, fanaticismul și dorința de război pot reapărea. "Dacă apare un pistol pe scenă, cineva îl va trage în cele din urmă", spune el, evidențiind ciclul tragic al violenței și al conflictelor. Kallifatides vede aceste vremuri ca fiind pline de tristețe, o reflecție sumbră asupra progresului umanității.