Supermodelul și actorul Jon Kortajarena, unul dintre cei mai fotografiați bărbați din lume, și-a găsit ascunzătoarea de blițuri într-o vilă la poalele Risco de Famara, în nordul insulei canare Lanzarote. El și-a dorit ca locuința sa de vis să nu fie perfectă – o antiteză completă față de profesia sa, unde totul trebuie să fie impecabil. Astfel, a găsit un refugiu pe măsura ambițiilor sale.

Kortajarena nu este un nou-venit pe insulă. În copilărie a locuit câțiva ani în Lanzarote și obișnuia să-și petreacă verile pe plaja Famara – un loc cu vânturi puternice și curenți periculoși, punct de întâlnire pentru pasionații de surf și kitesurf. În 2014, în plină ascensiune a carierei de model, a decis să cumpere o vilă aproape pe prima linie a mării. A botezat-o Casa Sua, care înseamnă "foc" în limba bască, un omagiu adus istoriei vulcanice a insulei.

"Îmi mergea foarte bine ca model, dar eram într-un moment de mare expunere și aveam nevoie de un refugiu", își amintește Kortajarena. "Aș fi putut să-l găsesc în Insulele Baleare, dar în Lanzarote am o parte din rădăcinile mele și este un loc unde pot cu adevărat să mă deconectez. În cele din urmă, Balearele sunt pline de paparazzi și de oameni din industria modei. Am vrut să dispar puțin și să mă regăsesc cu natura și cu mine însumi".

Inițial, Casa Sua era un complex de bungalouri construit de turiștii norvegieni la începutul anilor 1970. Proprietatea este situată puțin mai departe de La Caleta, un sat cu căsuțe albe ca niște cuburi de zahăr. Kortajarena a angajat-o pe prietena sa, designerul Morena Bucher, pentru proiectul de interiorism. Au avut o idee clară: să transforme bungalourile într-o locuință mare cu influențe orientale, integrată armonios cu natura vulcanică a peisajului. Au dorit să urmeze principiile wabi-sabi, vechea filozofie japoneză care acceptă imperfectul și incompletul în toate lucrurile.

Dar au vrut și ca această casă să respire în consonanță cu insula. Arhitectul José María Sánchez Pérez, unul dintre cei mai cunoscuți din Lanzarote, a acționat ca "mediator" și a fuzionat orientalismul cu stilul canar în această vilă de 220 de metri pătrați și șapte dormitoare. Urmând principiul lui César Manrique, conform căruia arhitectura și mediul înconjurător pot coexista în armonie, Sánchez Pérez a creat un spațiu unde natura copleșitoare intră în casă, iar arhitectura casei pare să se extindă în natură.

"Există un dialog între cele două", subliniază modelul. "Este o casă frumoasă, dar în același timp reală. Acceptă imperfecțiunile. Fisurile sunt la vedere și nu se disimulează ceea ce poate părea imperfect. Vin dintr-o profesie în care totul trebuie să fie perfect. Am vrut exact opusul pentru casa mea, am vrut să fie onestă".

Pereții de ciment din interior sunt lăsați goi, aproape nefinisați. Sunt rugoși, ceea ce conferă o dimensiune tactilă locuinței. A fost o decizie destul de riscantă, deoarece totul lasă urme pe pereți atât de expuși și vulnerabili. "Pe acest tip de pereți, fiecare cui scos lasă o rană deschisă", notează Bucher. "De aceea, a trebuit să fim foarte sobrii și să evităm orice ornament inutil". Kortajarena adaugă: "A fost foarte riscant, dar și foarte reușit. Este o casă care este vie. Fisurile sunt acolo dintr-un motiv".

Utilizarea spațiului negativ – zonele goale care înconjoară obiectele în camere – și a clarobscurului accentuează frumusețea arhitecturală a Casei Sua. Din living se pot vedea deșertul și Risco de Famara. În timpul procesului de creație, li s-a revelat frumusețea defectului, a trecerii timpului și a simplității. Materialele Casei Sua sunt nobile — fier, lemn, sticlă, piatră, in și ciment —, liniile sunt drepte și culorile sunt neutre. Casa este sobră și nu acceptă excese, demonstrând că frumusețea și asprimea nu sunt incompatibile.

Toată fațada din față este din sticlă. Lumina intră puternic prin ferestre. Casa își expune oaspeții, dar în același timp îi primește și îi adăpostește. Locuința are vedere la mare, la stâncă și la deșert, dar este izolată, oferind intimitate. Modelul și-a permis capricioasa instalare a unei căzi rotunde din metal forjat în exterior, înconjurată de vegetație autohtonă: palmieri canari, cactuși și bougainvillea.

Colțul preferat al lui Jon Kortajarena este baia exterioară a dormitorului său. "Este colțul meu favorit, un spațiu foarte personal", dezvăluie Kortajarena. Dușul din piatră vulcanică este un omagiu adus mediului natural din Famara. "Este un lux să pot face duș practic în aer liber, înconjurat de natură. Ziua fac baie sub soare, iar noaptea sub cerul înstelat", explică modelul, conștient că această încăpere nu este potrivită pentru toată lumea. "Când am oaspeți, sunt oameni cărora le place foarte mult și oameni care se simt foarte expuși. Te poți simți foarte confortabil sau foarte incomod. Îmi place asta. Îmi place că această casă nu este pentru toată lumea. Nici eu, ca persoană, nu sunt pentru toată lumea".

Simplitatea funcționează. Utilizarea spațiului negativ și a clarobscurului subliniază frumusețea arhitecturală. La fel ca în casele tradiționale japoneze, aici sunt puține obiecte. Kortajarena a decorat casa cu piese cumpărate în călătoriile sale în jurul lumii: candelabre din Istanbul, un șezlong din piele verde din anii șaptezeci din New York și o chiuvetă antică din Manhattan. Nu există ceasuri, televizoare sau orice altceva electronic care să indice trecerea timpului. "Pentru mine, asta este un lux", spune el. Ritmul zilei este marcat doar de lumina solară.

Diferența de temperatură estetică dintre exterior și interiorul casei este abisală. Interiorul este răcoros și auster și invită la odihnă și introspecție. Exteriorul, în schimb, este cald și vibrant și încurajează explorarea insulei.

O masă de lemn proiectată de model prezidează o zonă de luat masa spațioasă, integrată cu bucătăria. "Bucătăria mea din New York avea un metru pătrat. Nu gătesc niciodată, dar aici o fac din plăcerea de a fi în această cameră cu vedere la mare", explică el. Pe scara exterioară mare care duce la piscină se află două sculpturi de dragoni chinezești. Aceste animale mitologice, personificarea conceptului Yang, a masculinului, veghează proprietatea. "Sunt două antichități aduse din China. Sunt singurele obiecte care provoacă acceptare și respingere printre oaspeții mei. Toți au ceva de comentat despre ele. Mie îmi plac pentru că vorbesc despre foc. Sunt un omagiu adus insulei și numelui casei", explică el.

Kortajarena a schimbat foarte puține lucruri în refugiul său în ultimul deceniu. "Nu am simțit nevoia să reînnoiesc nimic", subliniază el. "Asta este frumusețea acestei case, acesta este marele ei succes: nu se demodează. Acceptă imperfecțiunile, se adaptează fiecărui moment al vieții și te primește". Casa Sua și proprietarul ei îmbătrânesc foarte bine.