Romancierul Daniel Kehlmann, ajuns la 50 de ani, a lansat recent "Regizorul", o carte ce explorează figura complexă a cineastului german G. W. Pabst. Acesta, după o perioadă mai puțin reușită la Hollywood, s-a întors în Germania nazistă pentru a-și continua cariera. Kehlmann subliniază că decizia lui Pabst nu a fost motivată de o adeziune ideologică la nazism, ci de dorința de a-și păstra libertatea artistică și mijloacele financiare, pe care regimul i le oferea, spre deosebire de Hollywood.

Kehlmann îl descrie pe Pabst nu ca un nazist convins, ci ca un conformist care, pas cu pas, a făcut "mici concesii". Fiecare decizie părea minoră la momentul respectiv, dar cumulul lor a condus la un compromis moral. Regizorul filmelor "Cutia Pandorei" și "Frontul de Vest 1918" s-a confruntat cu o dilemă crudă: să accepte condițiile propuse de ministrul propagandei sau să riște internarea într-un lagăr de concentrare, având în vedere trecutul său de stânga.

Deși Kehlmann afirmă că nu a intenționat ca romanul să fie o parabolă directă a prezentului, scrierea acestuia în timpul primei președinții americane deja îi trezea temeri. Acum, el se declară îngrozit de faptul că, pe fondul creșterii tendințelor autoritare în diverse țări, cartea sa despre Al Treilea Reich este percepută ca fiind "extrem de relevantă".

Autorul apără libertatea artistică, inclusiv introducerea unor detalii fictive, cum ar fi utilizarea muncii forțate la filmările uneia dintre ultimele pelicule ale lui Pabst. El argumentează că, în Al Treilea Reich, aproape niciun film nu a fost realizat fără muncă forțată, ceea ce face ca această licență poetică să fie justificată moral.

Chiar dacă este o operă de ficțiune inspirată de evenimente reale, Kehlmann refuză eticheta de "roman istoric", subliniind legătura personală cu subiectul, întrucât tatăl său, supraviețuitor al unui lagăr de concentrare, a cunoscut oameni din lumea cinematografică a acelei perioade.