Restaurantele au devenit de mult timp o parte integrantă a vieții noastre, dar v-ați întrebat vreodată cum au schimbat lumea? Scriitorul francez Christoph Ribbat, în eseul său „La restaurant”, explorează istoria gastronomiei, începând cu secolul al XX-lea și până în zilele noastre. El se întreabă: când a apărut interesul pentru lumea restaurantelor, când restaurantele au devenit parte a spațiului mediatic, când am început să mergem la ele să mâncăm?

În 1937, M.F.K. Fisher a publicat „Serve It Forth”, stabilind bazele unui stil special de narațiune, combinând jurnalismul, literatura și analiza sociologică. Munca ei a arătat cum să spui povestea gastronomiei, captivând cititorii cu cuvântul. Fisher evocă experiența gastronomică a diferitelor epoci, de la lăcomia romană la rafinamentul bucătăriei grecești antice, de la pasiunea Mariei-Antoaneta pentru unt la plăcerea de a lua masa singur.

În 2016, editura Planeta a lansat cartea lui Christoph Ribbat „La restaurant”, în care autorul reflectă asupra a ceea ce se întâmplă nu numai în bucătării, ci și în restaurante. Cartea este un mozaic de povești care descriu restaurantul ca un „microcosmos al societății moderne”. Ribbat folosește un stil similar cu cel al lui Fisher pentru a arăta cum s-au format restaurantele, cine le populează: bucătari, vizitatori, angajați. „Istoria restaurantelor europene începe atunci când oamenii nu mai înfometează”, scrie Ribbat.

În restaurantele pariziene, viața culturală era în plină expansiune: Balzac scria în cafenele, Sartre și Beauvoir discutau existențialismul, Hemingway căuta inspirație. „Masa dintr-un restaurant nu este doar un loc pentru mâncare, ci și un loc unde se nasc gânduri, artă și politică”, observă Ribbat.

Restaurantul apare ca un loc pentru comunicare, singurătate, experiență culturală. De la cafenele la taverne, de la taverne la restaurante și la fast-food. Ribbat analizează apariția fast-food-ului: „Pentru unii, acesta este un simbol al pierderii identității culturale, pentru alții, un act de democrație gastronomică”. El adaugă: „Lanțurile de fast-food nu numai că creează metafore de eficiență și uniformitate, ci transformă lumea, deoarece sunt omniprezente”.

În 1957, Arnold Wesker a scris „Bucătăria”, condamnând inegalitatea socială și ritmul rapid al vieții. Ribbat, referindu-se la experiența lui Wesker, care a lucrat ca spălător de vase la Paris, vorbește despre situația grea a imigranților în industria ospitalității. „Imigranții sunt motorul invizibil al gastronomiei globale”, subliniază autorul.

Ribbat explorează trecutul și prezentul, prezicând viitorul. El vorbește despre bucătari precum Ferran Adrià, Heston Blumenthal și Anthony Bourdain. „Acum, bucătarul este o figură publică, aproape un artist pop, iar restaurantul devine mai degrabă o experiență culturală decât un simplu loc de mâncare”, subliniază el.

Acest eseu captivant merită recitit pentru a înțelege de ce restaurantele sunt atât de importante astăzi. După cum a scris Fisher: „Dacă trebuie să mănânci pentru a trăi, este mai bine să te bucuri de asta”. Și, desigur, cel mai bine - într-un restaurant.

Sara Cucala este scriitoare, realizatoare de filme și jurnalistă specializată în gastronomie.