În câteva cuvinte
Articolul abordează situația dificilă a colaboratorilor RNE care lucrează în condiții precare, fără a fi plătiți corespunzător. Se critică modul în care sunt tratați acești oameni și se solicită o rezolvare a acestei probleme.
În urma unei rubrici publicate în același ziar, într-o zi, în timpul promovării unei cărți, directorul Radio 3 mi-a ieșit în cale pe coridoarele instituției și m-a acuzat că mint și defăimez colaboratorii RNE care nu sunt plătiți. Lucrurile s-au terminat cu subalternii săi cu capetele plecate, rușinați, și cu el plimbându-se pe coridoare. «Intolerabil! Inaudibil!», urla el. Nu știam atunci că condițiile așa-zișilor colaboratori (care pentru ei sunt toți externii care fac o emisiune acolo) erau cele care erau. În acea rubrică, am explicat că era obișnuit ca anumite emisiuni să aibă colaboratori care, în schimbul unei rubrici săptămânale, primeau taxiul și vizibilitate, acea monedă care se vinde scump, dar cu care nu se poate cumpăra nimic. Nici astăzi nu înțeleg de ce acceptă.
Mai multe informații Acele ERE După aceea, am primit zeci de mărturii despre cum funcționează nu numai Radio 3, ci și întregul RNE. În procesul labirintic de convocare a examenelor, au intrat în joc cazurile unor colaboratori (aceștia, da, cu emisiunea pe numele lor) care, după ani de zile în corporație – realizând emisiuni de o valoare culturală incontestabilă – în condiții mai mult decât nedemne, au intrat ca personal permanent. Acest lucru, mi se spune, nu a plăcut unuia dintre cele cinci sindicate din RTVE. Acele emisiuni (de la Radio 3) regizate de «bătrâni» au fost eliminate din grilă în moduri foarte discutabile. Aceste emisiuni au fost cele care au făcut mare acel post, care, se pare, nu prea contează în RTVE. Ceea ce s-a întâmplat după aceea a fost grotesc: colaboratorii nu puteau parca în interiorul casei radiofonice și trebuiau să fie autorizați pentru fiecare zi, ca și cum ar fi fost vizitatori. Motivul era, și este, eliminarea oricărei legături de muncă care ar valida o eventuală cerere de angajare. Oricine a lucrat vreodată pentru RTVE (direct, nu printr-o casă de producție) știe că după trei ani pleci, ca să nu vrei să rămâi. Acum, majoritatea colaboratorilor își fac emisiunile de acasă, cu echipamentele pe care și le pot permite, deoarece realizarea lor de la sediul RNE presupune plata a 5% din remunerația lor deja redusă. Este acest lucru tipic pentru un serviciu public? Așteptăm în continuare rezolvarea acestei situații profund nedrepte pentru oamenii care și-au dedicat întreaga viață jurnalismului, departe de lumina reflectoarelor și de intrigile palatului care, din păcate, le guvernează destinele.
