În câteva cuvinte
Articolul analizează "faza mesianică" a cântăreței Rosalía, criticând transformarea religiei într-un simplu element de stilizare în imaginea sa publică. Se speră ca această orientare să fie doar o etapă temporară în evoluția artistică a artistei.
Fenomenul muzical Rosalía, mândria Spaniei, continuă să captiveze publicul internațional cu talentul, inovația și carisma sa. Cu toate acestea, o recentă schimbare în imaginea artistei a stârnit discuții, în special o "aură" sau un "halo" pe care și l-ar fi decolorat în creștetul capului, interpretat de unii ca o declarație de intenție ce merită analizată.
Criticii subliniază că, într-o societate în care "transcendental" a ajuns să însemne adesea bogăție materială, religia riscă să devină un simplu element de stilizare, după milenii de rafinament ritualic. Estetica puternică a catolicismului, de exemplu, este una dintre cele mai influente, iar aparițiile anterioare ale Rosalíei, adesea înconjurată de o aură mistică, nu sunt o noutate.
Însă, ceea ce a alarmat unii observatori a fost o schimbare în modul de exprimare al Rosalíei, descris ca fiind "mamarracho" (grotesc sau vulgar) într-un interviu recent. Referințele religioase și lingvistice, fără o coerență evidentă, au creat o imagine diferită de cea care a cucerit inițial publicul. Jurnaliștii prezenți au fost, de asemenea, criticați pentru lipsa unei abordări mai critice.
Succesul Rosalíei se datorează în mare parte talentului său incontestabil, demonstrat încă dinaintea lansării primului său album. Capacitatea sa de a îmbina flamenco-ul cu sonorități moderne a atras atât tinerii, cât și un public mai larg. Însă, o parte din succes este atribuită și tendinței publicului de a urma mode și curente.
Îngrijorarea principală este legată de posibilitatea ca Rosalía să se lase prinsă într-o "lume mesianică", transformând spiritualitatea într-un simplu trend. Speranța este ca această orientare să fie doar o fază trecătoare în evoluția artistică a cântăreței.