Renumitul sculptor catalan Jaume Plensa a devenit membru titular al Academiei Regale de Arte Frumoase din San Fernando, Madrid. Preluând medalia cu numărul 37 în secțiunea Sculptură, el îi succede lui Julio López Hernández, ultimul mare reprezentant al tradiției realiste în Spania.

Ceremonia de admitere a avut loc la sediul Academiei din Madrid. În discursul său inaugural, Plensa, ale cărui lucrări explorează tema tăcerii de peste trei decenii, a apărat tăcerea ca limbaj comun și metodă de unire a culturilor. „O mișcare de la intimitatea mea către public și comunitar a fost, fără îndoială, tonica constantă a muncii mele ca artist. Transformarea eul în noi”, a afirmat sculptorul.

Plensa a subliniat că opera sa este un fel de „autoportret invizibil”, creat ca un colaj de texte, poeme și amintiri personale. El a prezentat arta ca un constructor de poduri între „persoane și comunități de rasă, cultură, origine sau religie diferită”. În contextul societății actuale, „unde societatea noastră conviețuiește anonim cu sărăcia, foametea, violența sau durerea”, artistul a declarat: „În momentul actual, arta este mai necesară ca niciodată, iar creatorii de astăzi trebuie să se implice și să riște, cu toată inima, în căutarea înțelepciunii care ne permite să ne imaginăm o nouă percepție a spațiilor comune – publice, academice, muzeale, civice sau politice – care ne pot ajuta să cristalizăm dorința intensă a societății de a umple întunericul de lumină și cotidianul de frumusețe”.

Jaume Plensa este considerat unul dintre cei mai globali și apreciați artiști spanioli în viață. Sculpturile sale gigantice, recunoscute la nivel mondial, adesea capete de femei cu ochii închiși – „pentru că eu cred că viitorul este feminin”, a spus creatorul – împodobesc spațiile publice din întreaga lume, de la New York și Tokyo la Madrid, Seul și Londra. Potrivit artistului, aceste lucrări „unesc o rețea invizibilă de locuri care se leagă etern între ele”.

Noul academician vede în sculptura sa „marea oglindă în care se reflectă chipul tuturor celor ignorați”. El a menționat că lucrările sale servesc ca memorie a celor care trec, o „fixare înghețată a atâtor corpuri care se dezvoltă și dispar în fugacitatea luminii”.

Plensa a abordat și problema migrației, prezentând la o expoziție recentă opt capete din alabastru cu trăsături diferite, simbolizând diversitatea și metisajul.

În răspunsul la discursul sculptorului, istoricul Víctor Nieto, care a propus candidatura lui Plensa, a lăudat „calitatea sa artistică inovatoare, capacitatea sa creativă nelimitată și versatilitatea sa plastică”. El a remarcat că sculpturile lui Plensa servesc drept „terapie și speranță în fața unuia dintre relele care afectează ființa umană a timpului nostru: singurătatea înconjurată de o mulțime”.

Plensa și-a încheiat discursul cu cuvinte care își definesc bine munca, descriind procesul său creativ ca un „cutremur care împrăștie dorințele și visele peste tot, ridicând nori de vânt care îmi amestecă praful cu praful celorlalți, viața mea cu viața celorlalți”.