Madrid. Real Academia de Bellas Artes de San Fernando a emis două rapoarte prin care solicită Muzeului Prado să elimine semnele cu numele instituției de pe trei dintre fațadele sale – Goya, Velázquez și Murillo (principale și laterale). Academicii susțin că, timp de peste două sute de ani, clădirea nu a avut nevoie de inscripții pentru a fi identificată, iar prezența lor "alterează porticurile clasice", care au fost concepute inițial fără ele.

Academicii compară emblematica clădire a arhitectului Juan de Villanueva cu "cea mai bună dintre capodoperele de pictură sau sculptură" pe care muzeul le poate găzdui, insistând că aspectul său nu trebuie modificat. Muzeul Prado își exprimă o "enormă surpriză" față de această cerere, subliniind că majoritatea muzeelor importante din lume, precum și numeroase clădiri protejate din Madrid, inclusiv sediul propriei Academii Regale, dețin astfel de semne.

Experții Academiei consideră că noile inscripții, instalate în 2021, "perturbă și ofensează" rigoarea arhitecturală controlată cu atenție de Juan de Villanueva. Ei solicită, de asemenea, demontarea acestora pentru a verifica dacă instalarea, realizată fără ancore metalice sau chimice, a lăsat "urme sau răni permanente" în piatră.

Surse oficiale ale pinacotecii reamintesc că semnele criticate de experți, pe lângă faptul că au fost autorizate de Direcția Generală a Artelor Frumoase în septembrie 2023, există și în clădiri protejate precum Grădina Botanică Regală, Academia Regală Spaniolă și multe muzee naționale și internaționale, inclusiv Luvru și British Museum.

În plus, Academia Regală cere ca așa-numita curte Murillo (175 de metri pătrați) să nu fie acoperită cu sticlă, așa cum intenționează muzeul. Muzeul plănuiește să o acopere pentru a evita "condițiile climatice externe" și pentru a mări spațiul de primire a vizitatorilor, al căror număr a crescut considerabil în ultimii ani.

Academicii se opun, însă, acestei intenții, afirmând că acoperirea curții "înseamnă alterarea unei părți fundamentale a clădirii istorice originale" prin adăugarea unui "element de închidere absolut inutil". Ei subliniază că curtea Murillo a fost un spațiu deschis din 1819 și orice modificare ar denatura caracterul său istoric.

Muzeul Prado respinge categoric afirmația că în curtea Murillo nu s-au făcut niciodată lucrări și că aceasta și-a păstrat aceleași caracteristici de la construcție, menționând amenajarea de toalete, vestiare, un salon-bar și chiar o grădină. Muzeul subliniază, de asemenea, că alte mari muzee din lume și-au acoperit curțile interioare.