Este un peisaj de spaghetti western transformat în laborator artistic.

Într-o vale îndepărtată din Almería, printre peisajele aride ale deșertului Tabernas, Philippe Parreno a găsit cadrul ideal pentru noul său proiect artistic. Cunoscutul creator francez, celebru pentru că a regizat un documentar poetic despre Zinedine Zidane și a recreat Quinta del Sordo a lui Goya la cererea Muzeului Prado, a achiziționat patru hectare de teren în satul El Almendral, la aproximativ 40 de kilometri de Almería. «L-am găsit pe Idealista [platformă digitală de căutare de proprietăți și terenuri]», zâmbește el din studioul său din Paris. «Nu am citit anunțurile, am vrut să aleg în funcție de imagini. Apoi am sunat proprietarii pentru a asculta poveștile lor. Am vizitat mai multe locuri și am ales acest loc». Acest vast câmp de migdali, nefolosit de ani de zile și moștenit de mai mulți frați de la un bunic decedat, este locul unde Parreno a instalat un fel de laborator în care natura, tehnologia și arta se îmbină într-o singură operă. Un ecosistem hibrid pe care l-a dezvăluit în expoziția Voices, de la Haus der Kunst din München, o clădire din epoca nazistă transformată într-un prestigios centru de artă contemporană. În sala principală, un ecran gigantic proiectează imagini în direct din El Almendral. Este un flux continuu de video care este completat cu date ambientale în timp real captate de aproximativ douăzeci de senzori – barometre, spectrometre și anemometre – pe care Parreno le-a instalat pe tot perimetrul său. Apoi, camere inteligente realizează montajul în timp real, fără intervenție umană, ducând acel câmp deșertic vizitatorilor expoziției într-un oraș situat la peste 2.000 de kilometri, care până de curând era încă acoperit de zăpadă.

O imagine transmisă în direct din El Almendral (Almería), baza de operațiuni a proiectului artistului francez Philippe Parreno. Imaginile degajă o epopee simplă. Vântul scutură ramurile unui copac, praful strălucește în soare, creasta muntelui desenează o linie clară pe cer. Pietrele par să spună povești, iar animalele traversează în tăcere, inconștiente de privirea umană pe care nu o percep. Verdele se apropie de galben pe măsură ce se instalează căldura. Este un peisaj tipic Antropocenului, era geologică definită de impactul profund al activităților umane asupra Pământului. Valea este intervenită de om și lovită de o secetă din ce în ce mai severă, alimentată de încălzirea globală. Cu toate acestea, natura rezistă și, în unele colțuri, pare chiar exuberantă, ca și cum ar întruchipa rezistența planetei în fața daunelor pe care i le provocăm. «Este un teren care ne observă și ne vorbește prin ecran. Ce ne spune acest peisaj despre lumea în care trăim și despre acțiunile noastre?», se întreabă Parreno. Rezultatul i se pare «frumos și înfricoșător». În sala centrală, mai multe lămpi termice reproduc temperatura terenului, care în ziua vizitei era de aproximativ 15 grade. Artistul speră ca înainte de închiderea expoziției sale, pe 29 mai, acestea să depășească 30 de grade. «Astfel, vom fi trecut de la iarnă la verdele primăvăratic și apoi la căldura deșertică, deoarece acolo temperaturile pot atinge 45 de grade», spune Parreno. Temperatura în sala din München, unde în orele de iarnă se putea vedea apusul soarelui la mijlocul după-amiezii, va crește treptat, în paralel cu ceea ce se întâmplă în deșert, pentru a le reaminti vizitatorilor din latitudini mai temperate efectele încălzirii globale. «Schimbările climatice și crizele politice ne duc într-o situație fără răspunsuri. Pulsiunile de moarte devin dominante», denunță artistul

Instalația El Almendral, care folosește ca titlu numele acestei localități din municipiul Gérgal, este piesa centrală a unei expoziții spectaculoase și plină de hibrizi între natură și tehnologie, în care nu se știe unde se termină una și începe cealaltă. Până și dansatorii conduși de artistul Tino Sehgal, vedetă a performance-ului și colaborator obișnuit al lui Parreno, par roboți cu chip uman. Viziunea artistului francez este de a transforma acest teren într-o metonimie a planetei, un microcosmos în care să observe schimbările profunde pe care le suferă ecosistemul. Această operă, pe care Parreno dorește să o prezinte în muzee și galerii din întreaga lume în următorii ani, va evolua la fiecare scară. Următoarea oprire va fi la galeria Pilar Corrias din Londra, urmată de MCA din Sydney, în Australia. Fiecare va fi însoțită de o nouă intervenție pe teren. Parreno studiază instalarea de noi senzori, «vânători de nori» (instrumente pentru colectarea umidității din aer și hidratarea astfel a terenului) sau posibilitatea de a fora o fântână în căutare de apă. «Pe măsură ce arătăm acest peisaj în întreaga lume, vom contribui la revitalizarea lui», afirmă Parreno. În plus, artistul a creat o societate care va proteja El Almendral, acordându-i un cadru legal și o autonomie juridică. Astfel, valea va avea drepturi proprii, în siajul mișcărilor care caută să recunoască munții, râurile și alte medii naturale ca subiecți de drept.

O altă imagine transmisă în direct din El Almendral (Almería), parte a proiectului artistic al lui Parreno. Proiectul se fundamentează pe o tensiune între termeni presupus contradictorii: natură și cultură, proximitate și depărtare, interior și exterior, realitate și ficțiune. Toți aceștia sunt alterați în acest moment de schimbare de paradigmă prin amestecul tehnologiei. «Vedem transformări profunde, dar acestea vin de departe. Goya percepea deja sfârșitul unei ere și începutul alteia. Acum această tranziție se accelerează. Schimbările climatice și crizele politice ne duc într-o situație fără răspunsuri. Vrem să mergem să trăim pe Marte când nici măcar nu știm cum să creăm ecologii circulare, așa că vom sfârși devorați de bacterii. Pulsiunile de moarte devin dominante. Dar dacă acceptăm că suntem ființe spectrale, poate vom putea începe să comunicăm cu alte specii și entități naturale». Următorul său proiect va reflecta această aspirație. Parreno filmează un film de ficțiune despre o femeie care, în plin doliu pentru moartea mamei sale, «caută un loc unde să se vindece și ajunge să devină peisaj». În rolurile principale sunt Charlotte Gainsbourg, Zoe Saldaña și Ángela Molina. Nu este vorba doar de amestecul cu mașinile, ci și cu restul speciilor vii, o idee care nu este doar poetică, ci și politică. Și care degajă și această nouă instalație. Pentru Parreno, El Almendral a fost o întoarcere la un peisaj care îi este familiar: străbunicii săi, care i-au lăsat acel nume de familie castilian (lipsit de tildă din cauza asimilării franceze), proveneau din extremul sud al Alicante, la puțin peste o sută de kilometri. Înainte de a emigra în Algeria și, de acolo, la Grenoble. «Când am ajuns în El Almendral, m-am simțit acasă», spune Parreno, care a ales acel loc pentru că reprezenta, într-un fel, o întoarcere la origini. «Mi s-a părut ciudat. Dar apoi m-am gândit că din acel loc vin eu». Acei copaci, s-a gândit el, spuneau mult mai mult decât orice pașaport.