Dacă un cunoscător al istoriei heavy metal-ului ar trebui să menționeze o trupă pionier a genului, dar marcată de ghinion, probabil ar alege Pentagram.

Născuți la începutul anilor șaptezeci cu ambiția de a domni alături de Black Sabbath, cariera lor a fost presărată cu eșecuri care i-au transformat nu doar într-un grup de cult, ci într-un secret bine păstrat. O mare parte din lipsa lor de succes poate fi atribuită caracterului furtunos al liderului lor, cântărețul și compozitorul Bobby Liebling.

Circula o glumă printre fanii înrăiți ai rock-ului dur: dacă mergi la un concert heavy metal oriunde în lume, cu siguranță vei găsi un muzician care a cântat cândva în Pentagram, fie pe scenă, fie în public. Se estimează că aproape 100 de instrumentiști (chitariști, basiști și bateriști) au trecut prin trupă, dar Liebling a epuizat răbdarea tuturor.

În aceste zile, Liebling a depășit un nou record: a reușit să surprindă utilizatorii TikTok, un public atât de suprastimulat încât puține lucruri îi mai impresionează.

Dar s-a întâmplat: figura excentrică a acestui rocker de șaptezeci de ani, cu ochii mari și expresia pierdută și pletele albe fluturând în vânt, a reușit să apară pe milioane de ecrane. Fenomenul nu s-a oprit la TikTok, ci a ajuns și în centrul nervos al muzicii, Spotify: de la 200.000 de urmăritori pe care Pentagram îi avea înainte de viralizarea pe TikTok, au ajuns în câteva zile la 421.000. Astfel, episodul nu a rămas doar o glumă printre utilizatorii rețelei sociale care spuneau „simt că se uită la mine prin ecran”, ci oamenii chiar ascultă Pentagram. Era și timpul, după 54 de ani de carieră. Dar, stai, cine naiba sunt Pentagram?

În 2011, la festivalul South By Southwest (Texas) a fost lansat documentarul Last Days Here, care prezintă o parte din viața lui Bobby Liebling.

Filmul începe cu Liebling, pe atunci în vârstă de 57 de ani, locuind în subsolul casei părinților săi, în Germantown (Maryland). Deschide o geantă mare roșie și începe să scoată haine: o eșarfă, pantaloni evazați roșii, o cămașă de mătase imprimată... Și spune: „Acestea sunt hainele mele de concert. Le-am cumpărat în 1967, dar sunt încă noi, pentru că le păstram pentru când voi avea succes. Și cum asta nu s-a întâmplat niciodată, le-am păstrat pentru eternitate”. Liebling are un aspect decrepit: ochii par să iasă din orbite, părul arată gras și alb, cântărește 50 de kilograme. Părinții săi, care locuiesc la etaj, par mai tineri decât el. Mama sa informează: „Are o iluzie: spune că va intra în Rock and Roll Hall of Fame [râde]. Totuși, îmi place că visează. Dacă nu are un vis, probabil se va sinucide”. Liebling, în bârlogul său de la subsol, consumă crack, heroină și cocaină. Se hrănește doar cu pizza cu bacon, ale cărei resturi formează un spectacol indecent, alături de excremente de șobolani, pipe pentru fumat droguri și o colecție generoasă de viniluri. Salvatorul său este Sean Pellet Pelletier, un fan înrăit al heavy metal-ului care a găsit un vinil într-un magazin vechi care i-a atras atenția prin coperta sa. Nu cunoștea trupa. Era primul album Pentagram, din 1985. A ajuns acasă, și-a pregătit un joint „mai mare decât de obicei”, l-a pus pe sistemul audio și a fost uimit. Din acel moment și-a propus să descopere cine era acea trupă care i-a scăpat.

Pentru unii, Pentagram sunt imitatori ieftini americani ai Black Sabbath; cu toate acestea, alții îi consideră pionieri în crearea heavy metal-ului, chiar la același nivel cu trupa lui Ozzy Osbourne și Tony Iommi.

Pentagram s-a format în Alexandria (Virginia) în 1971. Una dintre primele lor melodii s-a numit Forever My Queen, unde Liebling cântă: „Am fugit de mine însumi, cred că am fugit prea departe. / Dragostea ta este mai mult decât o provocare”. Sunt aproape contemporani cu Black Sabbath, deoarece prima lucrare a acestora datează din 1970.

În 1974, Pentagram are marea oportunitate: Murray Krugman, producător cu discuri de platină pentru vânzările de trupe precum Blue Öyster Cult sau chitaristul Johnny Winter, îi cheamă la New York pentru a înregistra.

„Erau ca Black Sabbath, dar într-o versiune mai stradală. Dacă în acea perioadă ai cere unui computer inteligent o trupă perfectă pentru 1974, ar ieși Pentagram”, spune Krugman în documentar. Dar aroganța și nebunia lui Liebling au epuizat răbdarea lui Krugman. Voia să înregistreze melodiile din nou și din nou, deși erau deja perfecte, vocifera, ajungea drogat la studio... „Am vrut să-l omor pe Bobby. Am pierdut din cauza lui un contract cu CBS, oportunitatea vieții noastre”, spune basistul, ani mai târziu.

Grupul începe un drum al distrugerii din cauza comportamentului liderului său, care vede cum muzicienii vin și pleacă, obosiți de inconsecvența proiectului.

Abia în 1985 își publică primul disc. Iron Maiden erau deja vedete în acea perioadă, iar Metallica tocmai își publicase al doilea album. Muzica anilor șaptezeci a lui Pentagram se demoda. Liebling recunoaște în Last Days Here (rețineți: 2011) că consumă droguri de 44 de ani, că are o dependență de heroină de 39 de ani și că nu se poate lăsa de crack de când l-a descoperit, acum 22 de ani.

Sean Pellet Pelletier investește mult timp, bani (pe care nu-i are în plus) și doze mari de seninătate pentru a-l recupera pe Liebling.

Contactează membri ai primei formații Pentagram și obține o întâlnire cu Phil Anselmo, fan al celor din Alexandria și membru al Pantera, pentru a-i înregistra și a cânta. Dar un Liebling dezorientat o dă din nou în bară. „Problema cu Bobby este intenția lui de a nu face nimic care să nu aibă legătură cu sexul, drogurile și rock and roll-ul”, explică unul dintre foștii membri ai Pentagram. Reușește să renunțe la droguri doar când se implică sentimental cu Hallie, o fată cu 30 de ani mai tânără decât el. Părăsește subsolul sordid al părinților săi și se mută cu ea. Se vopsește pe păr negru, se îngrașă. Își revine... Până când, după cinci săptămâni, Hallie pleacă de acasă. Insistența lui de a o suna îl obligă pe ea să solicite un ordin de restricție. El nu-l respectă și ajunge la închisoare. Când iese, datorită cauțiunii plătite de Pellet, se întoarce în subsolul părinților săi disperați.

Presiunea cu care trăiește Pellet este portretizată de o frază pe care i-o spune lui Liebling când îl scoate din închisoare plătind cauțiunea: „Recunosc, mă enervează că ești liber: nu trebuia să-mi fac griji pentru tine cât erai la închisoare”.

Last Days Here se termină bine, cu Hallie întorcându-se la Liebling. Se căsătoresc, au un fiu (care s-a născut în 2010) și Pentagram oferă un concert într-un club aglomerat din New York. Pellet, care este deja managerul trupei, plânge văzând că toată suferința lui a meritat.

Se termină aici nenorocirile? Nu.

Hallie și Liebling s-au despărțit în 2013, iar cântărețul s-a întors în partea întunecată. În 2017 a fost arestat și condamnat la 18 luni de închisoare pentru că și-a agresat mama, pe atunci în vârstă de 87 de ani. Pentagram a ajuns să cânte fără cântărețul său. În ultimul timp, Liebling, acum în vârstă de 71 de ani, pare să se fi redresat. Pentagram tocmai a lansat un album, Lightning in a Bottle, primul în 10 ani, și este în turneu, recent în America Latină.

Știința medicală spune că trupul maltratat al lui Liebling ar fi trebuit să se stingă de ani de zile, dar el continuă. Acum cu mai multă faimă ca niciodată, impulsionat de TikTok.