În câteva cuvinte
Cartea Violetei Niebla, „Tot ce am făcut pentru bani”, este o lucrare de autoficțiune care explorează tema precarietății profesionale a generației sale prin intermediul propriei sale istorii diverse de muncă. Autoarea reflectă asupra modului în care identitatea este modelată de experiențele profesionale atipice și incerte.
Scriitoarea, fotografa și managerul cultural spaniolă Violeta Niebla a lansat o lucrare de autoficțiune, intitulată „Tot ce am făcut pentru bani” (publicată de Blackie Books), care abordează o problemă profesională emblematică pentru generația sa: precarietatea muncii. Cartea este o explorare a propriei sale traiectorii profesionale, marcată de o serie de experiențe diverse și adesea neașteptate.
Niebla relatează despre o multitudine de slujbe pe care le-a avut: inspectoare de chioșcuri, distribuitoare de publicitate, îngrijitoare pentru persoane vârstnice, traducătoare de broșuri imobiliare, recepționeră la unități de cazare turistică, operator de cameră la o înmormântare, directoare de festival de poezie, asistentă la un turneu muzical și chiar secretară a propriei iubite. „Simt că am vândut fum de când am ieșit din casa părintească”, mărturisește Violeta Niebla. Această diversitate de roluri, adesea fără contracte stabile, formează coloana vertebrală a narațiunii sale, care evidențiază un fir roșu: căutarea permanentă a unui loc de muncă.
Ideea cărții a luat naștere în timpul perioadei de izolare, când Niebla a început să scrie scurte povestiri. A realizat că toate se învârteau în jurul lumii muncii și a decis să își transforme experiențele într-un volum. Și-a folosit istoricul profesional ca un „index”, completând golurile cu amintiri despre slujbele neînregistrate. Procesul de scriere a durat trei ani, desfășurându-se în diferite locații, iar lucrarea a fost finalizată în Elveția, la sfârșitul anului 2023. Manuscrisul a fost acceptat de Blackie Books la doar 15 minute după trimitere.
„Tot ce am făcut pentru bani” este o carte plină de ironie, umor și uneori chiar groază, care explorează relația dintre identitate și muncă. Opera ridică întrebări esențiale despre modul în care profesia ne definește în ochii noștri și ai celorlalți. Niebla întreabă retoric: „Cine nu și-a falsificat sau, cel puțin, adaptat vreodată CV-ul?”
Autoarea recunoaște că încă nu și-a găsit o vocație clară și continuă să se îndoiască de existența acesteia, un sentiment împărtășit de mulți membri ai generației sale. Îi displace rutina și programul fix, preferând libertatea, dar este conștientă de costurile financiare ale acesteia. În ciuda incertitudinilor, Niebla continuă să se implice în numeroase proiecte creative și culturale, mereu în căutarea de noi provocări pentru a-și susține cheltuielile.
