Poate că industria modei nu este într-o formă strălucitoare, dar Fendi pare hotărâtă să nu lase pe nimeni și nimic să-i strice petrecerea.

Casa italiană, una dintre puținele etichete istorice cu denumire de origine romană care sunt încă active, își sărbătorește centenarul într-un moment deosebit de agitat și tulburător, afișând cu mândrie și revendicând relevanța socială și culturală a unei moșteniri care se proiectează la fel de eternă ca orașul care a văzut-o născându-se. Era 1925 și o femeie a început pe strada del Plebiscito o mică «bottega» de marochinărie-pielărie pe care succesoarele sale, toate femei, aveau să o transforme într-un brand global. De aceea, despre Fendi s-a vorbit întotdeauna ca despre un matriarhat puternic. Capriciile destinului, de fapt, pentru că Adele Casagrande, fondatoarea, și soțul ei, Edoardo Fendi, au avut doar descendenți de sex feminin: Paola, Anna, Franca, Carla și Alda, surorile care, începând cu a doua jumătate a secolului trecut, aveau să ducă numele de familie spre glorie.

Schiță realizată de Karl Lagerfeld în 2015 care evocă colecțiile mărcii din anii șaptezeci. Arhiva Fendi

«Ca brand, Fendi este un exemplu magnific de reinventare. Pentru a fi relevant timp de 100 de ani, secretul este să nu te oprești niciodată și să gândești fiecare colecție ca și cum ar fi prima, captând semnul timpului și transferându-l în munca pe care o faci. Asta, și să rămâi mereu fidel unui cod de valori care începe cu calitatea produsului», recunoaște Silvia Venturini Fendi de pe partea cealaltă a ecranului computerului. Fiica Annei, la 64 de ani, este singura legătură de sânge care poate fi urmărită astăzi în cadrul brandului, proprietate a conglomeratului de lux francez Louis Vuitton Moët Hennessy (LVMH) din 2001. «Am onoarea nu doar de a face parte dintr-o istorie de familie de care m-am bucurat aproape toată viața, ci și profesională, întrucât aparțin acelei alte ramuri pe care o numesc familia extinsă, formată din toți oamenii care au crezut în Fendi și au făcut-o să crească și să evolueze. Mă refer la clanul Arnault, care, împreună cu echipa creativă și toți cei care colaborează cu noi, au contribuit la această poveste foarte frumoasă», spune ea.

Imagine de la prezentarea colecției toamnă-iarnă 2025. Arhiva Fendi

Director creativ al colecției masculine și al liniei de accesorii, funcție pe care o ocupă de trei decenii împotriva vântului și a valurilor, Venturini Fendi poate depune mărturie nu doar despre evoluția a ceea ce, într-un anumit sens, continuă să fie casa ei, ci și despre schimbările vertiginoase pe care le-a suferit industria vestimentară. Ea era deja acolo, meșterind în atelier, când mama și mătușile ei au decis să-l angajeze pe Karl Lagerfeld pentru cauza Fendi, în 1965. O piatră de hotar care ar consolida unul dintre pilonii fundamentali ai sistemului actual de modă: designerul extern care se ocupă de viziunea unui brand străin. Germanul a dat o întorsătură copernicană blănăriei clasice cu care se făcuseră puternice romanii (logo-ul dublu F, anagramă de la Fun Furs, blănuri distractive, este al lui), a pus bazele prêt-à-porter-ului său de lux (începând cu 1967) și l-a ridicat în saloanele înalte ale croitoriei (în 2015), le-a pus pe drumul artei conectându-le cu patrimoniul monumental al orașului său și a dat aripi internaționalizării sale. Au fost 54 de ani profitabili de colaborare intimă, până la moartea creatorului în 2019, o altă medalie de agățat: este cea mai lungă relație dintre o firmă și un designer despre care se știe. «Atitudinea mea creativă, modul în care înțeleg profesia mea, le-am învățat cu el», afirmă cea care a fost pupila și apoi colega sa. «Era un om obsedat de viitor, de a nu se repeta niciodată. Trecutul nu-l interesa deloc», continuă ea.

Surorile Fendi, în atelierul casei romane în anii șaptezeci. Arhiva Fendi

Că designerul a reținut lecția o demonstrează colecția toamnă/iarnă 2025-2026, cea care a sărbătorit acest centenar în februarie trecut în timpul Săptămânii Modei de la Milano. «Am vrut să evit, tocmai, orice referire specifică la arhivă, pentru a proiecta ceea ce sunt valorile noastre în niște piese vestimentare care vorbesc despre acum. Îți amintește ce este marca, dar într-un mod subtil», explică ea. «A fi chemată să interpretez istoria Fendi a fost foarte emoționant, dar mai presus de toate intenția mea a fost să mă ascult pe mine, memoria mea, cea reală și cea imaginară, pentru că acele amintiri din prima copilărie în care ceea ce vezi, ceea ce ți se imprimă, aparține atât realității, cât și fanteziei. Așa că m-am gândit să fac referire la Silvia cea mică, cea pe care a portretizat-o Lagerfeld pentru o campanie și a defilat pentru el la șase sau șapte ani. Este un fel de alegorie despre viitorul Fendi», continuă ea. Întrebările despre zvonurile și bârfele despre funcția sa de director creativ sunt interzise în interviu, apropo. Poate pentru a nu cădea în bucla speculativ-conspirativă în care este cufundat sectorul în aceste zile și de care nu scapă nici măcar brandul, fără conducere în colecțiile feminine și de haute couture de la plecarea britanicului Kim Jones în octombrie trecut.

Cuferele mărcii în 1983. Arhiva Fendi

«Când ai o minte creativă, schimbarea este un stimulent și face parte din învățare, așa am abordat-o. Moda este o disciplină, o artă, o profesie, cum vrei să-i spui, care te determină să anticipezi schimbările sau să le dai forme, interpretând momentul, chiar dacă este scurt. Baguette o exemplifică: o geantă care a anticipat o tendință care apoi a adus un beneficiu întregului sector, schimbând percepția culturală a unui accesoriu care, dintr-o dată, devine protagonist, jucând un rol important în prezentarea unui brand, lucru care nu se mai întâmplase până atunci», reușește să-i scoată jurnalistul.

Imagine din cartea «Hand in Hand», publicată pentru a comemora cea de-a 25-a aniversare a genții Baguette. Arhiva Fendi

În acest caz, concluzia care rămâne este, cu siguranță, cea mai relevantă: iată o creatoare care nu doar a oferit casei pe care o apără cel mai mare succes global (geanta Baguette, bineînțeles), ci a demonstrat, de asemenea, cu prisosință că este capabilă să se ocupe în egală măsură de propunerile sale masculine și feminine.

Surorile Fendi împreună cu Karl Lagerfeld, în 1986. Arhiva Fendi

«Un bărbat poate avea o imagine idealizată a femeii, și mi se pare bine. Dar o femeie nu doar se ascultă pe sine, ci observă și femeile într-un alt mod, dintr-un punct de vedere mai real, mai conectat la propriile cerințe», confirmă persoana menționată, înainte de a concluziona: «Mie îmi place să creez dorință cu practicitate, să văd creația în legătură cu realitatea. Întotdeauna întreb modelele dacă le place ceea ce poartă și dacă ar purta asta în viața de zi cu zi. Potențarea unei atitudini pozitive față de modă începe de acolo».