Valeria Castro, o artistă spaniolă de succes, vorbește despre noul său album introspectiv, „El cuerpo después de todo”, în care își explorează emoțiile și vulnerabilitățile. În timpul interviului, Castro împărtășește experiența ei cu presiunea estetică și cum a fost „crudă” cu corpul ei, dezvăluind teama de a nu fi suficient de bună și lupta cu perfecționismul. Noua ei producție muzicală este o călătorie de auto-descoperire, care abordează teme precum singurătatea feminină și acceptarea de sine.

Artista menționează cum presiunea din partea industriei muzicale și a rețelelor sociale a afectat-o, împingând-o să-și pună sub semnul întrebării valoarea. Castro evidențiază importanța onestității și a vulnerabilității în procesul de creație artistică, subliniind că compunerea muzicii a fost o formă de terapie pentru ea.

Castro discută despre impactul muzicii sale asupra ascultătorilor și despre importanța de a fi un model de urmat, menționând că își dorește să ofere sprijin și inspirație prin muzica ei. Ea reflectă, de asemenea, asupra experienței sale de a face parte din lumea cinematografică, după ce a fost implicată în proiectul „El 47”, și recunoaște dificultățile legate de presiunea estetică în cadrul evenimentelor precum galele de premiere. Artista vorbește despre relația sa cu familia și influența bunicii sale, Micaela, și despre modul în care aceasta o încurajează și o susține în cariera ei.

În plus, Castro exprimă admirația pentru tinerii artiști care îmbrățișează folclorul și moștenirea culturală, considerând acest lucru o dovadă de apreciere și curiozitate. În cele din urmă, ea împărtășește momentul definitoriu în care Alejandro Sanz i-a spus că „viața să-i zâmbească așa cum ea îi zâmbește”, o frază care a inspirat-o și a marcat-o profund.