Ce faci când a fi foarte bogat nu este suficient pentru a-ți contura identitatea, pentru a te distinge de «plebe»? Cum liniștești acest sentiment?

Serialul Apple TV+ intitulat «Vicii ascunse» (în original Your Friends And Neighbors) spune povestea unui om extrem de bogat care, peste noapte, devine foarte sărac. Pentru a-și menține statutul, începe să-și jefuiască vecinii, intrând într-o încurcătură complexă, aproape picarescă, ce culminează cu o catastrofă.

Între timp, serialul portretizează viețile acelor manageri de fonduri, finanțiști și directori de top ale căror conturi abundă în zerouri. Povestea ar putea fi o altă variație pe tema «și bogații plâng», dacă nu ar fi o observație importantă pe care au remarcat-o criticii.

Este vorba despre faptul că acestor oameni le lipsește ceea ce sociologul Pierre Bourdieu numea «distincție» — markerii culturali și sociali care diferențiază un grup de altul. Sunt incredibil de bogați, dar manierele, hainele, ritualurile și obiceiurile lor sunt doar o versiune ceva mai vulgară a celor din clasa medie superioară. Când Marcel Proust scria despre epoca sa, el nară viețile unor persoane care nu semănau deloc cu parizianul de rând. Când Truman Capote a scris «Rugăciuni ascultate», a dezvăluit, în stilul diavolului șchiop, viețile unor doamne foarte distinse care nu vorbeau și nu mergeau ca oricine altcineva.

Personajele din «Vicii ascunse» au doar bani. Nimic mai mult. Orice avocat sau medic de succes este ca ei. Mama lui Capote a fost respinsă odată din societate pentru că nu știa «cum să se poarte». Astăzi, ar fi acceptată fără ezitare, deoarece singurul criteriu de acces este să ai mulți bani și să-i cheltuiești fără măsură. În lumea veche, a purta cravata greșit era un motiv suficient pentru ostracism.

De aici și angoasa lor. Ce faci când a fi foarte bogat nu este suficient pentru a-ți contura identitatea, pentru a te distinge de masă? Cum liniștești această neliniște? Un prinț rus ruinat rămânea un prinț rus, chiar dacă trăia pe străzi. Dar unul dintre acești bogați, ruinat fiind, nu se deosebește de un casier de supermarket. Nu mai știe cum să privească pe nimeni de sus. Acesta este un mod neobișnuit de a nara despre bogăția lipsită de distincție.