În câteva cuvinte
Romanul "Viladelsac" de Dàmià Bardera, relansat de La Segona Perifèria, captivează prin stilul său narativ ce evită explicațiile, concentrându-se pe experiențele unui copil într-un sat rural plin de mistere și un umor particular. Cartea își găsește farmecul în punctele sale obscure, lăsând cititorul să exploreze singur nuanțele povestirii.
Romanul "Viladelsac", opera unică a lui Damià Bardera, a fost recent relansat de editura La Segona Perifèria, oferind o nouă șansă cititorilor de a descoperi această poveste captivantă. Publicată inițial în 2015, cartea se remarcă prin stilul său narativ neconvențional, care evită explicațiile directe în favoarea descrierii și a relatării.
Povestea urmărește un copil de la oraș care petrece un an școlar în micuțul sat Empordà, alături de bunicii săi materni. Aici, el este aruncat într-un mediu rural plin de excentricități și instincte primare de supraviețuire, adaptându-se rapid la "legea ciudată" a comunității.
Detaliile despre motivele mamei de a-l trimite pe copil la țară sunt vagi, dar se insinuează un trecut complex, inclusiv un tată scriitor mediocru, alcoolic, care a decedat în spital. Romanul abordează o formă de umor descrisă ca o "față benignă a cruzimii", ilustrată prin scene precum o farsă de Ziua Inocenților sau copii care se joacă cu o proteză de picior.
„Viladelsac” își găsește farmecul în punctele sale obscure, lăsate intenționat fără explicații: misterul papagalului care spune "te iubesc", figura enigmatică a lui Prudència Moll, bărbatul în alb de la înmormântare și, cel mai important, incertitudinea finală privind soarta copilului. Bardera reușește să captiveze cititorul tocmai prin refuzul de a oferi răspunsuri clare, invitându-l să exploreze singur nuanțele acestei lumi.