În câteva cuvinte
Articolul explorează complexitatea viziunilor Virginiei Woolf despre feminism, gen și scriere, evidențiind importanța romanelor sale și a stilului său literar unic. Se subliniază diferența dintre o perspectivă feministă strictă și viziunea personală a autoarei, precum și contribuția sa majoră la mișcarea Modernistă.
O Cameră Numai a Sa: Virginia Woolf și Feminismul
Cartea “O Cameră Numai a Sa” de Virginia Woolf (tradusă recent) a generat interpretări conform cărora autoarea ar fi fost o feministă ferventă. Cu toate acestea, lucrurile sunt mai nuanțate. Woolf a scris o serie de romane valoroase – nu ușor de citit, dar asta e un semn bun – luptându-se constant cu o boală, care îi oferea momente de relativă bunăstare, dar și multe perioade de deznădejde și depresie. Instabilitatea a dus la sinuciderea ei în 1941, aruncându-se în râul Ouse.
Opera sa, în mare parte, este ancorată în mișcarea Modernismului, respingând convențiile narative ale secolului al XIX-lea, dar și moralitatea puritană. Woolf este o figură cheie a Modernismului, alături de Joyce sau Stein. Cu toate acestea, nu a fost o susținătoare vehementă a feminismului vremii sale. Deși a cerut femeilor o cameră proprie pentru scris și resurse financiare, nu s-a implicat activ în lupta pentru emancipare.
A aderat la Women Co-operative Guild, dar a abordat subiecte controversate, cum ar fi integritatea soldaților și utilizarea prezervativelor, stârnind reacții negative. Woolf nu credea că femeile sunt doar femei, ci considera că bărbații și femeile au trăsături specifice. Un exemplu este romanul “Orlando”, unde personajul principal trece printr-o metamorfoză de la bărbat la femeie, reflectând ideea unei identități fluide.
Woolf credea într-o “scriere feminină” și o “scriere masculină”, distincte prin stil, ritm și sintaxă. Aceasta se observă în comparația stilurilor scriitorilor catalani, cum ar fi Mercè Rodoreda și Josep Pla.
