În câteva cuvinte
Un studiu recent relevă descoperiri importante în peștera Millán din Burgos, Spania, indicând o perioadă de tranziție complexă între neanderthalieni și Homo sapiens acum 45.000 de ani. Uneltele și proiectilele litice găsite sugerează o cultură hibridă, numită Arlanziense, care combină elemente ale Paleoliticului Mijlociu și Superior, deschizând noi întrebări despre interacțiunea și evoluția acestor specii umane.
Trecerea de la Paleoliticul Mijlociu la cel Superior
Trecerea de la Paleoliticul Mijlociu la cel Superior – acum aproximativ 50.000 sau 40.000 de ani – coincide cu începutul sfârșitului neanderthalienilor, moment în care Homo sapiens a intrat în Europa, venind din Africa. Dar înainte ca neanderthalienii să dispară, ambele specii au coexistat timp de milenii, s-au încrucișat și au avut descendenți fertili. Această perioadă marchează apariția primelor culturi ale Paleoliticului Superior, cu tehnologii mai complexe, în timp ce culturile Paleoliticului Mijlociu, asociate cu neanderthalienii, dispar din arhivele arheologice.
«Coincizând cu intervalul în care ambele umanități coexistă, asistăm la o adevărată Epocă de Aur: o înflorire a expresiilor culturale regionale care sfâșie monotonia milenară a Paleoliticului Mijlociu european», explică Manuel Rojo Guerra, profesor de Preistorie la Universitatea din Valladolid. Acest caracter instabil pe care îl presupune adesea tranziția între perioade devine o provocare constantă pentru preistorici, obișnuiți să clasifice trecutul în compartimente rigide și, din când în când, se întâmplă noi descoperiri care nu se încadrează în secvența culturală stabilită.
Proiectile litice elaborate din silex și cuarțit din Cultura Arlanziense localizate în nivelul 1 al Peșterii Millán.
Proiectul Arqueosabinares – finanțat de Junta de Castilla y León, municipalitățile Hortigüela și Santo Domingo de Silos și condus de profesorii de la Universitatea din Valladolid, Policarpo Sánchez Yustos și Manuel Rojo Guerra – încearcă să rezolve această enigmă. Aceste perioade tranziționale au funcționat ca laboratoare unde au fost testate și consolidate marile schimbări care au marcat societățile umane. Inovațiile tehnologice, mișcările migratorii și noile soluții adaptative au acționat ca motoare de transformare, activând procese de asimilare și înlocuire culturală și populațională care au dus la reconfigurări profunde, arată studiul, publicat de Scientific Reports.
Acum aproximativ 45.000 de ani, neanderthalienii mențineau o cultură proprie a Paleoliticului Mijlociu. De aceea, descoperirea în peștera Millán (Hortigüela, Burgos) a «unui set de unelte de piatră» și a «mici proiectile litice destinate vânătorii» i-a nedumerit pe cercetători, deoarece «nu semănau cu nimic din ce s-a găsit până acum în Peninsulă». Obiectele combinau «elemente specifice Paleoliticului Mijlociu cu altele deja recognoscibile din Paleoliticul Superior». «O descoperire neașteptată, care poate apărea doar într-o perioadă de tranziție», subliniază Sánchez Yustos. Aceste unelte Arlanzienses, o tehnologie numită astfel după valea burgheză a râului Arlanza, prezintă paralele cronologice și tehnologice cu primele culturi asociate cu sosirea Homo sapiens în Europa, care marchează originea Paleoliticului Superior.
Viitoare studii ADN vor încerca să rezolve enigma asupra autorului acestor industrii – sapiens, neanderthalieni sau o combinație –, dar ceea ce este clar este că trecerea de la Paleoliticul Mijlociu la cel Superior «a fost diversă, graduală și complexă; nu un proces de ruptură rapid și feroce, nu o simplă ștergere și luare de la capăt», subliniază Sánchez Yustos.
«Mai sunt multe necunoscute de rezolvat», adaugă Rojo. «Cine au fost autorii Arlanziense? Au fost ultimii neanderthalieni sau primii Homo sapiens? Care este originea acestei culturi? Este rezultatul unui fenomen migrator, al interacțiunii dintre grupuri sau al unei evoluții locale independente? Ceea ce este sigur este că grupurile arlanziene au coexistat cu neanderthalienii [din teritorii vecine]», conchide el.
Lucrarea este semnată de 17 cercetători afiliați la 14 instituții, 10 naționale (Universitatea din Valladolid, Universitatea din Alcalá, Universitatea din Cantabria, Consiliul Superior pentru Cercetări Științifice, Universitatea din Burgos, Universitatea din Zaragoza, Universitatea Națională de Educație la Distanță, Institutul de Evoluție din Africa, Centrul Național de Cercetare privind Evoluția Umană și IES Martín Vázquez de Arce, Sigüenza) și patru străine (Universitățile din Adelaide, Australia; Koblenz, Germania; Manchester, Regatul Unit; și Montpellier, Franța).
«Acesta este un nou punct de reper în cadrul cercetărilor pe care le dezvoltăm în valea Arlanza în ultimii ani și o mare oportunitate de a gestiona și promova importantele situri preistorice ale Parcului Natural Sabinares del Arlanza-Yecla», conchide profesorul universitar din Valladolid.
