Este suficient să pronunți cuvântul „dezinteres” și în imaginație apare imaginea impasibilului José Montilla, președintele care a avertizat la Madrid, în noiembrie 2007, despre ceea ce se cocea în Catalonia dacă „maltratarea investițională” - acestea au fost cuvintele sale în fața crizei infrastructurii - nu era inversată.

Purtătorul de cuvânt al Vox, Ignacio Garriga, în timpul unei sesiuni de control al Guvernului, în Parlamentul Cataloniei, în martie anul acesta. David Zorrakino (Europa Press)

„Vom atrage oameni dezamăgiți de partidele procesului”. Fraza, rostită într-o conversație la o cafea de un membru al executivului Alianța Catalana, sintetizează aspirațiile partidului Sílviei Orriols și capătă relevanță odată cu rezultatele ultimului barometru al Centrului de Studii de Opinie (CEO).

Dacă s-ar organiza alegeri în Catalonia, Partidul Socialiştilor din Catalonia (PSC) ar rămâne formaţiunea cu cel mai mare sprijin, obţinând între 41 şi 43 de locuri în Parlament (în prezent are 42), conform Centrului de Studii de Opinie (CEO). Junts per Catalunya ar scădea la un interval între 27 şi 29 de locuri (acum are 33), iar Aliança Catalana (AC), formaţiunea independentistă xenofobă condusă de Sílvia Orriols, şi-ar putea multiplica de până la cinci ori reprezentarea în Camera catalană, ajungând la 10 locuri.