Giulgiul din Torino, o sursă de dispute aprinse

Giulgiul din Torino (Italia) continuă să stârnească dezbateri aprinse între oameni de știință, teologi, istorici și cercetători. Mulți susțin că acesta este pânza care a acoperit trupul lui Iisus Hristos la înmormântare, iar chipul imprimat este al său. Cunoscută și sub numele de Sindon, această relicvă are mai multe replici în lume, dintre care două se află în Noalejo (1.795 de locuitori, Jaén), unde recent atmosfera a devenit tensionată din cauza disputei privind proprietatea asupra acestor replici între Primărie și Biserica Catolică.

Disputa din Noalejo privind proprietatea replicilor Giulgiului

«Au luat Sfintele Giulgiuri pe furiș, aproape mișelește, ceea ce au făcut este un act revoltător», a declarat indignat primarul socialist din Noalejo, Antonio Morales, după ce dieceza de Jaén a mutat cele două copii ale acestei relicve religioase de la parohia locală la Catedrala din Jaén, unde au devenit atracția principală a expoziției «The Mystery Man».

Potrivit primarului, cele două replici ale Giulgiului sunt un patrimoniu pe care doamna Mencía de Salcedo, doamnă de la Curtea Isabellei a Portugaliei, l-a încredințat parohiei Adormirea Maicii Domnului pentru custodie, ca formă de întreținere a localității Noalejo. «Este un patrimoniu care aparține locuitorilor din Noalejo în egală măsură», afirmă ferm Morales, supărat că Biserica nu l-a informat despre mutarea celor două copii din localitate.

De cealaltă parte, decanul Catedralei din Jaén, Francisco Juan Martínez Rojas, are o altă părere: «Proprietatea aparține Bisericii. Doamna Mencía de Salcedo, prima doamnă de Noalejo, a donat toate relicvele sale parohiei, pe care a construit-o pe cheltuiala sa, și au fost întotdeauna proprietatea parohiei. Primăria nici nu exista când această doamnă a murit pe 20 martie 1575». Mai mult, Martínez Rojas, doctor în Istoria Bisericii la Universitatea Pontificală Gregoriană din Roma, diplomat în Arhivistică și Arheologie Creștină și delegat episcopal pentru Patrimoniu, explică faptul că Codul de Drept Canonic din 1917 a abolit toate privilegiile. «Chiar și numai prin uzucapiune [dobândirea unei proprietăți prin exercitarea acesteia pe o perioadă lungă de timp], acest bun este deja al Bisericii, care poate dispune de el liber», subliniază el.

În schimb, primarul din Noalejo susține că Biserica are doar custodia, nu și proprietatea, asupra Giulgiului, și asigură că nu a fost respectat testamentul doamnei Mencía de Salcedo, care interzicea scoaterea replicii din localitate. «Și ca niciodată să nu poată împrumuta sau duce în altă parte în afara bisericii respective și a serviciului ei, iar dacă vreun administrator îl va împrumuta, să fie pedepsit pentru aceasta ca persoană care folosește în mod abuziv bunurile bisericii», se precizează în articolul 26 din testamentul și codicilul [dispoziție testamentară] doamnei Mencía de Salcedo, din Arhiva Municipală din Noalejo, conform documentului furnizat de cercetătoarea locală Montserrat Rayo.

«Ceea ce putem asigura este că doamna de Noalejo a fost proprietara și stăpâna, cea care într-un moment al vieții sale intense și-a propus să fondeze și să construiască lângă palatul său o mănăstire de frați Minimi, al cărui templu splendid ar adăposti comoara menționată și rămășițele sale pământești după moartea sa», explică Rayo.

Plângerile municipale se extind și la «starea precară de conservare» în care s-a aflat Giulgiul, păstrat într-un sertar din interiorul bisericii din Noalejo. Cele două replici erau expuse în fiecare an în perioada sărbătorii Nașterii Domnului și puteau fi vizitate doar la fața locului. «Dacă ne spun că nu putea fi expus permanent în localitate pentru că nu existau condițiile tehnice necesare, de ce acum l-au dus la Jaén fără să ne consulte?», se întreabă Morales, care critică refuzul Bisericii de a accepta un acord prin care s-ar fi realizat un expozitor demn pentru cele două replici, care ar fi permis întreținerea și conservarea adecvată și expunerea publică fără a fi necesară scoaterea din templu.

Originile replicilor Giulgiului din Noalejo

Cele două replici ale Giulgiului care au declanșat conflictul între municipalitate și dieceza de Jaén sunt, pe de o parte, una cu o amprentă a cadavrului mai vizibilă, iar pe de altă parte, una mai puțin vizibilă, dar ambele fac parte dintr-o serie de copii ale Giulgiului pe care Carol al V-lea le-a comandat și le-a dăruit mai multor personaje de la curtea sa. Printre acestea, doamna Mencía de Salcedo, care era camerista soției regelui spaniol, împărăteasa Isabela. În Spania mai există două copii similare în Logroño și Medina de Pomar (Burgos).

Viitorul replicilor și reacțiile la dispută

Decanul catedralei indică faptul că Giulgiul va reveni la parohia din Noalejo imediat ce se va încheia expoziția «The Mystery Man» (prevăzută până pe 15 iulie) și anunță că există un proiect de restaurare a celor două copii pentru expunerea lor în Noalejo, cu un mobilier adecvat. Pentru aceasta, spune el, așteaptă convocarea celei de-a treia faze de ajutor pentru patrimoniul ecleziastic din partea Junta de Andalucía.

Chiar și episcopul de Jaén, Sebastián Chico, a intervenit în această polemică referindu-se la aceste replici care au fost obiect de studiu și controversă de-a lungul istoriei: «Pornind de la acest Giulgiu, noile tehnologii au reușit să creeze o imagine reală a omului care apare reflectat pe această pânză, o imagine care nu lasă pe nimeni indiferent, care emoționează, care te apropie de misterul patimilor și care pentru mulți servește la meditarea suferinței unui om bun care a trebuit să poarte pe nedrept o cruce». Cu toate acestea, primarul din Noalejo nu își ascunde indignarea: «Din partea administrației locale ne simțim frustrați și afectați de această hotărâre, care reprezintă și un pericol pentru patrimoniul nostru cultural».