Fructul açaí, supranumit "aurul negru" al Amazonului, a devenit o sursă vitală de venit pentru mii de familii din statul Pará, nordul Braziliei. Această bogăție naturală a transformat viața multor comunități și a consolidat baza economică a regiunii.

Cu toate acestea, cererea globală crescândă pentru açaí a stimulat extinderea culturilor și transformarea pădurilor estuarului Amazonului: pădurile de várzea, odinioară diverse și bogate în specii, au fost înlocuite cu monoculturi de açaí. Potrivit biologului Maria Barros de la Institutul Național de Știință și Tehnologie, atunci când densitatea depășește 160 sau 180 de palmieri pe hectar, ecosistemul își pierde diversitatea și funcționalitatea. Aceasta pune în pericol echilibrul uneia dintre cele mai bogate și fragile regiuni ale planetei.

Culegătorii de açaí, cunoscuți sub numele de "peconheiros", se confruntă cu o sarcină dificilă: urcă pe palmieri care ating între 20 și 25 de metri înălțime, folosind o tehnică rudimentară, dar ingenioasă. Aceștia folosesc o macetă și o "peconha", o bandă sau o frânghie, uneori făcută din frunzele plantei, pe care o leagă la picioare și care le permite să urce până la vârf, unde se găsesc fructele sau ciorchinii. Jonilson Lira Costa (în fotografie) poate urca între 15 și 30 de ori pe zi pe un palmier în timpul sezonului, recoltând opt până la zece saci de kilograme fiecare. Munca este epuizantă și riscantă, necesitând abilitate, forță și experiență.

Pe insula Marajó, cea mai mare insulă fluvio-marină din lume, un grup de cultivatori de açaí dintr-o cooperativă lucrează alături de tehnicieni de la Emater, o entitate statală de asistență rurală, pentru un management durabil al culturii. Aceștia efectuează inventarieri forestiere și curățări selective pentru a "deschide cerul" pădurii, a facilita recoltarea și a permite intrarea luminii solare. Obiectivul este menținerea unei producții responsabile, cu impact minim asupra mediului.

Fructele sunt transportate cu barca până la Belém, capitala statului, unde muncitori transpirați încarcă volume enorme de fructe către piață pentru a le vinde cât mai repede posibil, înainte ca acest fruct fragil să se deterioreze.

Într-o dimineață aglomerată la Porto do Açaí din Belém do Pará, muncitorii culeg fructele în diferite unități: "lata" (aproximativ patru sau cinci kilograme, folosită pentru a plăti "peconheiro"), "coșul" (un recipient mai mare folosit în culegerea din pădure, echivalentul a trei sau patru "lata"), și "sacul de 15 kg" (unitate standard pentru transport și vânzare en-gros). "Peconheiros" își calculează plata, în general, pe "lata", între 10 și 30 de reali fiecare (între 1,6 și 4,8 euro), în funcție de calitate, sezon și transport. Astfel, pot câștiga între 300 și 600 de reali pe zi (între 49 și 98 de euro).

Brazilia este principalul producător, consumator și exportator de açaí. În 2024, a produs 1,74 milioane de tone pe 262 de mii de hectare, iar 90% a provenit din Pará, unde producția a crescut de la 756.000 de tone în 2010 la peste 1,5 milioane. Exporturile au crescut de la o tonă în 1998 la peste 61.000 în 2024.

Procesul de obținere a pulpei de açaí începe cu desprinderea și selecția fructelor, eliminând ciorchinii și impuritățile. Apoi se realizează spălarea și dezinfectarea cu hipoclorit pentru a elimina microorganismele. Pulpa este înmuiată în apă fierbinte și extrasă manual sau cu un depulpator. După aceea, este clasificată, deoarece cantitatea de apă determină calitatea și prețul. În final, este ambalată și conservată în gheață, camere frigorifice sau congelatoare între 5 °C și -25 °C pentru a menține prospețimea și siguranța. O mare parte din açaí este produsă artizanal și familial și vândută direct așa-numiților "batedores" locali care o procesează.

Açaí este un produs esențial în dieta zilnică a locuitorilor din Pará. Timp de secole a fost un aliment de bază în bazinul inferior al Amazonului. În Pará, locul său de origine, este consumat încă în mod tradițional: pur și însoțit de proteine animale, cum ar fi pește, făină de manioc sau carne sărată, formând o parte esențială a dietei zilnice. Prezentarea sa este foarte diferită de cea din restul țării și din Europa, unde este servit ca bază pentru boluri cu topping-uri precum fructe, granola sau ciocolată.

Piața Ver-o-Peso din Belém, pe malul golfului Guajará, este un centru istoric și comercial cheie pentru fructul açaí. În fiecare dimineață, bărcile sosesc încărcate cu coșuri enorme de açaí care sunt debarcate în zona sa de chei, de unde fructul călătorește spre procesare sau este vândut proaspăt în oraș. Una dintre consecințele cererii ridicate de pe piața externă este că açaí-ul își pierde statutul de aliment local în comunități. Astăzi, nu mai este la fel de accesibil ca înainte. Litrul, care acum 15 ani costa doi reali (0,33 cenți), astăzi poate costa între 25 și 40 de reali (între 4 și 6,5 euro).

O plantație de palmieri de açaí pe teren ferm, aparținând companiei Açai Amazonas, unul dintre cei mai mari producători din țară. Inițial, exploatarea açaí-ului era realizată exclusiv de populația riverană. Cu toate acestea, începând cu anii 1990, a fost implementat managementul plantațiilor native de açaí și culturilor în zone inundabile și pe teren ferm.

Potrivit lui Guillerme Machado, șeful de marketing al Açai Amazonas, datorită irigațiilor și tehnologiei, se poate produce o recoltă mai sigură și mai eficientă, se evită accidentele prin eliminarea necesității de a urca în copaci și se garantează un proces durabil, cu trasabilitate și o producție anuală de aproximativ 30.000 de tone.