
În câteva cuvinte
Agenția Fiscală Spaniolă a respins acuzațiile de "hoție de buzunar" și discriminare venite din partea unei firme internaționale de avocatură. Agenția a prezentat date care arată că doar 0,5% dintre beneficiarii "legii Beckham" au fost inspectați, iar verificările sunt justificate de identificarea neregulilor fiscale.
Agenția Fiscală Spaniolă (Agencia Tributaria), acuzată de "hărțuire fiscală" a rezidenților străini, a răspuns ferm acuzațiilor publice, pe care le consideră o "campanie de denigrare".
Reprezentanții agenției au reacționat dur la acțiunile unei firme internaționale de avocatură care a publicat anterior anunțuri pe pagini întregi în mai multe publicații străine, numind inspectorii fiscali spanioli "hoți de buzunare" (carteristas). În reclamele plătite de firma Amsterdam & Partners, contribuabilii care folosesc regimul fiscal special pentru "impatriați" (cunoscut sub numele de "legea Beckham") erau încurajați să solicite asistență juridică dacă se simțeau persecutați de autoritățile fiscale.
Agenția Fiscală Spaniolă a subliniat necesitatea de a verifica aplicarea corectă a tuturor regimurilor fiscale speciale, deoarece acestea implică o pierdere de venituri pentru bugetul public, care trebuie controlată. Orice formulă fiscală, inclusiv cea prevăzută de "legea Beckham", este supusă inspecției în cazul în care apar nereguli. Dacă se detectează o neconformitate, se procedează la regularizarea și lichidarea impozitelor, acțiune care poate fi contestată pe căi administrative și judiciare.
Este neobișnuit ca Agenția Fiscală să intre în polemici de acest calibru, dar, potrivit surselor din cadrul agenției, "campania" a afectat negativ imaginea instituției și a Spaniei în general, motiv pentru care s-a decis o reacție. Agenția a apărat, de asemenea, pe inspectorii săi și a respins afirmațiile firmei de avocatură conform cărora bonusurile de productivitate ar fi legate de rezultatele inspecțiilor.
Firma de avocatură susține pe site-ul său web dedicat acestei campanii (al cărui nume de domeniu se traduce ca "hoți fiscali spanioli") că Agenția Fiscală Spaniolă demonstrează "un model de discriminare și persecuție împotriva străinilor". Firma declară că reprezintă persoanele afectate negativ de audituri și investigații "nefondate" și intenționează să depună acțiuni colective împotriva Spaniei la Comisia Europeană pe această temă.
Drept contraargument, Agenția Fiscală Spaniolă a prezentat în premieră o serie de date statistice. Potrivit surselor oficiale, nu există o atenție sporită specială pentru contribuabilii care aplică "legea Beckham". În ultimii 10 ani, aproape 37.000 de contribuabili au beneficiat de acest regim, iar dintre aceștia, doar aproximativ 185 (0,5%) au făcut obiectul unei inspecții din cauza posibilelor neconformități. Peste 70% dintre inspecțiile finalizate în cadrul acestui regim s-au încheiat cu un acord sau conformitate, în timp ce restul au fost contestate.
"Legea Beckham" este un regim fiscal special pentru așa-numiții "impatriați" - profesioniști înalt calificați care se mută în Spania. Acesta le permite să plătească impozite doar pe veniturile generate în Spania, ignorând veniturile obținute în alte țări pentru o perioadă de maxim șase ani. Rata de impozitare este de 24% pentru venituri de până la 600.000 de euro anual și de 47% pentru suma ce depășește acest prag. Agenția reamintește că aplicarea acestui regim necesită o comunicare din partea contribuabilului și reprezintă o opțiune fiscală, nu un "salvoconduct" care să exonereze pe cineva de inspecție.
Agenția a semnalat că, în cadrul inspecțiilor pe "legea Beckham", au fost detectate diverse nereguli în ultimii ani, inclusiv:
- Crearea artificială de contracte de muncă în Spania, unde angajatul este înregistrat la o companie locală fără active, dar prestează servicii pentru o firmă străină.
- Crearea de societăți fictive în Spania special pentru a aplica regimul în anul obținerii unui câștig de capital mare din străinătate, cu scopul de a evita impozitarea.
- Utilizarea de interpuși (societăți paravan, rude, prieteni) pentru a disimula legăturile reale între contribuabili și societățile angajatoare.
În unele cazuri, neregulile detectate au dus la depunerea de plângeri pentru posibilă infracțiune fiscală.