Barcelona se angajează într-un demers ambițios de a-și crește fondul de locuințe publice de închiriat

Barcelona este angajată într-un demers ambițios de a-și crește fondul de locuințe publice de închiriat. După anii de frenezie imobiliară, izbucnirea bulei și lunga mahmureală sub formă de criză, orașul a oprit practic producția de locuințe sociale, iar în timpul primului mandat al fostului primar Ada Colau a decis să o repornească. Urgența locativă și necesitatea de a construi rapid au determinat Primăria să parieze pe producția industrializată de locuințe: o parte din clădiri sunt construite în hale (fațade, băi și acoperișuri, pentru a cita câteva elemente), sunt transportate și montate la locația finală. Rezultat: termene mai scurte și o producție mai durabilă.

Primul concurs al Institutului Municipal pentru Locuințe și Reabilitare (IMHAB, în acronimul său catalan) a fost lansat în 2019 pentru a construi patru clădiri, dintre care trei au lemnul ca material principal. Acestea sunt deja locuite și totalizează 151 de locuințe sociale de închiriat; au urmat alte cinci proiecte care vor adăuga încă 230, dintre care 107 vor fi livrate în curând. În total, 381 de locuințe publice produse cu sisteme industrializate. Capitala catalană nu este un pionier în construcția industrializată de locuințe sociale; au existat experiențe anterioare în Țara Bascilor. Dar este orașul care produce cele mai multe astfel de case cu sisteme industrializate. Pe 24 aprilie, președintele Pedro Sánchez a anunțat o investiție de 1,3 miliarde de euro pentru noul PERTE de locuințe, care are printre obiectivele sale construirea a 15.000 de locuințe pe an cu sisteme industrializate.

Metodele prefabricate permit automatizarea proceselor de proiectare și producție și, lucrând mai mult în fabrici decât pe șantier, se câștigă în eficiență, siguranță la locul de muncă, trasabilitate și control al materialelor, reduceri ale neplăcerilor precum zgomotul și praful în mijlocul orașului, și reduceri ale emisiilor și termenelor. Consiliul municipal din Barcelona asigură că emisiile de CO2 în construcții scad cu 30%, ceea ce echivalează cu emisiile locuitorilor acestor clădiri în cinci decenii. Termenele trec de la un minim de doi ani de lucrări, la un an și jumătate sau chiar mai puțin.

În cele trei blocuri deja locuite, s-au folosit panouri prefabricate din lemn lamelat încrucișat (masiv, numit CLT) care este utilizat în planșee, pereți, grinzi sau trepte. În a patra clădire, producția industrializată a constat în construirea în fabrică a 104 module tridimensionale, echipate cu mobilier de bucătărie și baie, ferestre, o parte din instalații și elemente precum întrerupătoare sau uși și încuietori.

În clădirea nouă de pe strada Lola Iturbe, în cartierul La Verneda (districtul Sant Martí), cu 40 de apartamente, Klaudija Ures s-a mutat în urmă cu foarte puține săptămâni. Ures lucrează ca educator social și s-a mutat cu gemenii ei de opt ani în februarie anul trecut. «Din primul minut mă bucur foarte mult de ea, imediat m-am simțit ca acasă și nu apreciez nicio diferență față de o clădire construită în mod tradițional: nu aș putea spune care sunt elementele care au fost construite într-o fabrică», recunoaște ea. Are clar ce îi place: «Clădirea este super primitoare: lumina, lemnul de la intrare și din alte spații, acoperișul verde cu grădina, designul bun al fațadelor cu balcoanele». «Când m-am înscris la tombolă, se atribuiau două clădiri, iar cu aceasta am avut un sentiment bun», recunoaște ea. Când a început să fie construită, era cea mai înaltă din Spania făcută din lemn: opt etaje. Plătește 600 de euro lunar cu o reducere datorită statutului său de mamă singură.

Viceprimarul care include zona de locuințe, Laia Bonet, apără construcția industrializată «ca un mare aliat pentru a dubla producția anuală de locuințe de la 500 la 1.000 de locuințe într-un context de urgență locativă», datorită reducerii termenelor. Directorul serviciilor tehnice al IMAHB, Juan Carlos Melero, explică faptul că compania municipală, fostul Patronat pentru Locuințe, «a intrat în lumea industrializării nu ca un obiectiv, ci pentru a putea produce mai rapid în fața urgenței locative». Melero detaliază o chestiune tehnică privind achizițiile publice care a fost esențială pentru a realiza acest lucru. Și anume că legea contractelor din sectorul public obligă la o procedură lungă pentru construcție: concurs pentru redactarea proiectului către un birou de arhitectură, pentru proiectul de bază, cel executiv și construcția. «Legea obligă la cea mai mare concurență, astfel încât să participe mai mulți operatori, când în construcția industrializată arhitecții trebuie să lucreze mână în mână cu industriașul», relatează el și subliniază soluția pe care au găsit-o: «Schimbarea managementului, a achizițiilor publice: lansarea de concursuri comune pentru proiect și lucrări pentru cazuri excepționale, la care arhitecții și companiile de construcții se prezentau împreună». În concurență, precizează el, «chestiunile care acordau cel mai mare punctaj erau calitatea arhitecturală, urmată de reducerea termenului de execuție și construcția cu materiale cu un impact redus asupra mediului». Rezultatul a fost că în trei ani și jumătate s-a trecut de la a avea terenuri goale la vecini în clădirile construite.

Pariul pe lemn, din ce în ce mai răspândit în construcția de locuințe, este înțeles datorită eficienței materialului. Așa explică directorul serviciilor tehnice ale companiei publice: «În timp ce lemnul captează CO2, pentru a fabrica beton este necesar să se fabrice ciment prin ardere la 1.200 de grade Celsius».

Clădirea în care locuiește Klaudija Ures a fost proiectată de arhitecții Vicente Guallart și Daniel Ibáñez și construită de ACSA (Grupo Soriguer). Guallart își amintește de concurs, după pandemie, «când Barcelona a declarat Urgența Climatică, care s-a adăugat la urgența locativă». «A paria pe construcția industrializată, mai rapidă și mai durabilă, avea tot sensul, deoarece se adăuga la rezolvarea a două urgențe». Clădirea a fost prezentată ca Terase pentru viață datorită balcoanelor-terase largi pe care le are, a curții centrale, a acoperișului verde și a serei de pe acoperiș, concepută pentru a produce alimente. Inaugurată chiar anul acesta, sera nu produce încă, dar ideea este să o punem în funcțiune și să integrăm vecinii în gestionarea ei.

Datorită reglementărilor de achiziții publice, deocamdată construcția industrializată reprezintă doar 10% din ceea ce se construiește în Barcelona. «Ar fi majoritară dacă legea contractelor din sectorul public s-ar adapta la nevoile Administrației», insistă Melero de la compania municipală de locuințe și subliniază că este una dintre chestiunile despre care s-a discutat la recentul târg Rebuild despre construcții, în aprilie, la sediul IFEMA din Madrid. Acolo Sánchez a anunțat noul PERTE.

Precedentul: containere maritime

Precedentul producției industrializate de locuințe publice în Barcelona au fost cele două clădiri APROP (Locuințe Provizorii de Proximitate). Formal, nu sunt locuințe, sunt locuințe temporare, deoarece nu respectă standarde precum dimensiunile minime care sunt cerute locuințelor: sunt construite din containere maritime care sosesc din fabrică cu o parte din echipament și sunt montate la fața locului, pe teren municipal. În oraș există două: una mică în cartierul Gòtic, cu 12 locuințe, și alta mai mare în piața de les Glòries, cu 42 de locuințe.