Cererea globală de cașmir duce la epuizarea stepelor mongole și la sărăcirea păstorilor nomazi. În timp ce marile branduri de lux obțin profituri uriașe, terenurile se degradează, iar crescătorii de animale se trezesc prinși într-o spirală a datoriilor.

În ultimele decenii, Mongolia a devenit al doilea cel mai mare producător de cașmir din lume. Creșterea numărului de capre, a căror lână este folosită pentru producția acestei țesături prețioase, s-a accelerat semnificativ. Cu toate acestea, acest lucru a dus la consecințe catastrofale pentru mediu: 76% din pășunile țării sunt deja afectate de deșertificare.

Păstorii nomazi, precum Batkhuu Namchin din provincia Arkhangai, se confruntă zilnic cu dificultăți. În ciuda creșterii prețurilor cașmirului pe piața mondială (de la 2.500 de tugriki per kilogram în 1996 la peste 150.000 de tugriki astăzi), inflația și lipsa unor plăți stabile nu le permit să scape de datorii. Păstorii sunt nevoiți să contracteze împrumuturi pentru a cumpăra hrană și medicamente pentru animale, mai ales în condițiile iernilor severe.

„Prețul cașmirului se schimbă în fiecare an și nu crește niciodată suficient. Ajungem mereu datori pentru a cumpăra fân și medicamente pentru animale, mai ales cu aceste dzud [iernile din ce în ce mai aspre și instabile]. Toți păstorii mongoli sunt prinși în datorii. Mă simt exploatat din cauza prețului cașmirului”, afirmă Batkhuu Namchin.

Organizația Sustainable Fibre Alliance (SFA), înființată în 2015 la Londra cu scopul de a „minimiza impactul cașmirului asupra mediului și de a îmbunătăți bunăstarea animalelor”, este supusă criticilor. Păstorii și experții susțin că standardele SFA sunt prea vagi în ceea ce privește gestionarea solului și a mediului, iar certificarea nu aduce beneficii reale crescătorilor de animale, ci doar sporește reputația brandurilor de lux.

În ciuda asigurărilor SFA privind sprijinul păstorilor, realitatea de pe teren rămâne dificilă. Extinderea turmelor duce la faptul că solul nu are timp să se regenereze, punând în pericol modul de viață tradițional din Mongolia.

Gantsetseg Choidon, directorul unei mari fabrici mongole de cașmir, Khanbogd, care lucrează cu branduri globale precum Louis Vuitton, Hermès și Dior, declară: „Brandurile europene stabilesc prețurile și condițiile de plată. Vorbesc despre sustenabilitate, dar în realitate ne sufocă economic. Astăzi, doar marile branduri câștigă. Dacă păstorii nu își pot câștiga existența cu această muncă, vor dispărea. Și odată cu ei, va dispărea și cașmirul mongol.”

Viitorul cașmirului mongol și al producătorilor săi depinde de capacitatea solului de a se recupera, ceea ce necesită o distribuție echitabilă a profiturilor în lanțul de aprovizionare.