Nu știi niciodată când cineva a decis să se stabilească în locuri îndepărtate

Nu știi niciodată când cineva a decis să se stabilească în locuri îndepărtate, cum ar fi versantul Everestului sau deșertul Sahara. Probabil că erau doar în trecere și, în cele din urmă, au rămas. Ceva similar s-ar putea întâmpla cu Andrea Guerra (Milano, 59 de ani), actualul CEO al Prada, care este doar o soluție temporară până când moștenitorul familiei, Lorenzo Bertelli, va crește. Deocamdată, Guerra trebuie să demonstreze că recenta achiziție a Versace pentru 1,25 miliarde de euro a fost o mișcare inteligentă.

Ceea ce se prefigurează deja ca fiind cea mai importantă mișcare din lumea luxului în 2025 a fost anunțată pe 10: Versace se va integra în Grupul Prada, unde va coexista cu firme precum Miu Miu, patiseria istorică Marchesi și echipa de yachting Luna Rossa. Până la acea dată, casa italiană era deținută de compania americană Capri Holdings – compania-mamă și a Michael Kors și Jimmy Choo. Căuta un cumpărător de ceva timp, iar operațiunea s-a accelerat când un judecător i-a zădărnicit fuziunea cu Tapestry din motive de concurență. Prin vânzare, Capri își va reduce datoriile și se va putea concentra pe relansarea brandului său principal, Michael Kors. Provocarea pentru Prada și pentru CEO-ul său va fi să readucă strălucirea Versace, care este în declin în ceea ce privește vânzările; la fel ca întregul sector, deși Prada este o excepție, mai ales datorită performanței spectaculoase a Miu Miu.

De-a lungul a peste trei decenii de carieră, acest om de afaceri și-a construit o reputație de lider eficient și versatil. Fiul unui avocat proeminent din Roma, a crescut la Milano și a urmat școala secundară la St. George’s British International School din capitala italiană. A absolvit Economie și Comerț la Universitatea Sapienza din Roma în 1989 și, după finalizarea studiilor, s-a alăturat lanțului hotelier Marriott în Italia, unde a ajuns să ocupe funcția de director de marketing. În 1994, a făcut o schimbare către sectorul industrial, alăturându-se Merloni Elettrodomestici (actualul Indesit), unul dintre cei mai mari producători de electrocasnice din Italia. Datorită realizărilor sale, în 2000 a fost numit director general. Sub conducerea sa, Merloni a menținut o creștere susținută, ceea ce i-a adus numeroase recunoașteri și l-a determinat să figureze în 2004 în lista celor „25 de stele ale lumii afacerilor” întocmită de Financial Times. În același an, Guerra a preluat funcția de CEO al Luxottica, lider global în sectorul opticii și proprietar al unor mărci emblematice precum Ray-Ban și Oakley. În deceniul în care a fost la conducere, firma a cunoscut o puternică expansiune internațională și și-a triplat vânzările.

În paralel, numele lui Guerra a fost vehiculat în cercurile politice italiene. La începutul anului 2014, odată cu formarea Guvernului Matteo Renzi, diverse mass-media au speculat cu privire la posibila sa încorporare în Cabinet, lucru pe care l-a negat public. Cu toate acestea, în 2014 și 2015 a acceptat să colaboreze ca consilier strategic al Executivului în domenii precum afaceri, finanțe și industrie. După ce a părăsit Luxottica, în 2015 a devenit președinte executiv al Eataly, un lanț italian renumit de piețe gourmet. În 2020, a făcut saltul la conglomeratul francez LVMH (Moët Hennessy Louis Vuitton), unde a ocupat funcția de CEO al diviziei de ospitalitate până în mai 2022, moment în care a fost anunțată sosirea sa la Prada.

Departe de lumina reflectoarelor media, Guerra menține un profil discret în viața personală. Locuiește în Milano cu soția și cei trei copii ai săi și a optat pentru educația publică pentru ei, în ciuda faptului că el însuși a urmat studii într-o școală britanică privată. Pe lângă responsabilitățile sale de conducere, participă la numeroase consilii de administrație și proiecte cu impact social. Sub conducerea lui Guerra, Prada și-a continuat expansiunea odată cu deschiderea de noi magazine emblematice și organizarea de prezentări de modă cu un impact vizual ridicat, consolidându-și poziția pe o piață a luxului marcată de încetinire și incertitudine economică globală. Mai mulți factori influențează acest scenariu, cum ar fi încetinirea cererii în China și impunerea de noi tarife de către Guvernul Statelor Unite.

Prada și Versace întruchipează două viziuni foarte diferite asupra luxului italian. Prada și-a construit identitatea sărbătorind excesul: o modă vibrantă, provocatoare, marcată de senzualitate, cultul corpului, o tensiune între ceea ce este frapant și sofisticat. Prada, pe de altă parte, s-a distins printr-o propunere mai introspectivă și intelectuală, axată pe analiza feminității, estetica imperfecțiunii și o atitudine critică față de canoanele tradiționale de frumusețe.

Guerra subliniază că operațiunea presupune adăugarea unei „noi dimensiuni” la conglomerat, diferită, dar coerentă cu filozofia sa. Recunoaște că Versace are un potențial mare, deși avertizează, de asemenea, că transformarea brandului va necesita timp și muncă susținută. La cârma Prada, directorul s-a impus ca o figură indispensabilă în peisajul de afaceri italian: un manager strategic și calm, ideal pentru a pilota tranziția în timp ce moștenitorii cresc. Desigur, uneori, această tranziție generațională nu se termină niciodată.

Înotător de lux

Guerra a practicat înot de performanță în tinerețe. Unele mass-media au menționat că a fost campion european la stilul liber. El declară că experiența sa în acest sport i-a insuflat valori precum disciplina, constanța și orientarea către rezultate.