
În câteva cuvinte
Cercul de Economie propune o reformă a sistemului de finanțare a regiunilor din Spania, insistând pe responsabilitatea Madridului ca și capitală și pe necesitatea unei solidarități sporite între regiuni. Se sugerează implicarea experților independenți pentru a calcula corect contribuțiile și a asigura un sistem echitabil, transparent și simplificat, luând în calcul inclusiv costul vieții.
Cercul de Economie prezintă o notă de opinie privind reforma finanțării comunităților autonome
Cercul de Economie a prezentat joi o nouă notă de opinie în care membrii asociației, ce reunește experți și lideri din mediul de afaceri, reflectă asupra reformei sistemului de finanțare a comunităților autonome, aflată în discuție. Documentul conține mai multe idei pentru o posibilă schimbare, accelerată de pactul dintre Esquerra Republicana și socialiștii catalani pentru învestirea lui Salvador Illa. Spre exemplu, se propune abordarea riguroasă a efectului de capitală de care se bucură Madridul și obligația de solidaritate excepțională rezultată din această situație. Asociația, cu sediul în Barcelona, recomandă ca un grup de experți independenți și de prestigiu să calculeze aspecte cheie, cum ar fi costul serviciilor prestate de administrația centrală în Catalonia sau standardul minim de calitate al serviciilor publice, pentru a stabili ulterior mecanismul de solidaritate interteritorială.
"Reforma sistemului de finanțare ar trebui, de asemenea, să recunoască responsabilitatea Madridului ca și capitală a Spaniei și beneficiile pe care le obține din concentrarea activității economice generată de modelul instituțional actual", se arată în notă. Jaume Guardiola, președintele Cercului, a declarat într-o conferință de presă că această dezbatere nu trebuie interpretată ca o confruntare teritorială, dar că este necesar să se abordeze "stabilizarea autonomă" a economiei madrilene, derivată din procentul mare de funcționari publici care locuiesc în această comunitate, cu remunerații mai stabile decât cele din sectorul privat și cu locuri de muncă mai protejate în caz de criză. "Ceea ce nu are logică este ca aceste avantaje să fie folosite pentru a fi transferate într-o ofertă fiscală care are un efect de aspirator", a subliniat fostul director executiv al Banco Sabadell, amintind conținutul rapoartelor Institutului Valencian de Cercetări Economice.
Influentul purtător de cuvânt al clasei de afaceri catalane, care pledează de ani de zile pentru actualizarea sistemului de finanțare, consideră că, încă o dată, negocierea specifică a Cataloniei "acționează ca un motor de schimbare pentru întreaga Spanie". De aceea, Miquel Nadal, directorul general al entității, a subliniat trei idei. Prima este că noul sistem convenit pentru Catalonia nu este o copie a sistemelor forale. "Nu este sistemul contingentului basc", a insistat el, subliniind că diferența este că propunerea care se dezbate acum "consolidează mecanismele de solidaritate". "În cazul celui basc, contingentul [cu care se plătește statului pentru serviciile prestate] nu este clar, iar participarea la mecanismele de solidaritate este limitată", a adăugat el.
A doua este că noul sistem nu ar implica dispariția statului din Catalonia. Cercul consideră că guvernul central, de fapt, își păstrează o mare parte din capacitatea normativă și fiscală, ceea ce înseamnă că mecanismele de colaborare și cooperare dintre cele două administrații trebuie îmbunătățite. Guardiola nu a dorit să intre în discuția privind necesitatea sau nu a creării Consorțiului Fiscal stabilit în Statut - pe care ERC îl respinge chiar și ca punct intermediar -, dar directorul general consideră că este necesar să se consolideze Agenția Fiscală a Cataloniei (ATC) pentru a putea implementa schimbarea modelului. În acest context, el subliniază necesitatea ca membrii Agenției Fiscale să aibă un loc în ATC, pentru a facilita cooperarea; să existe mecanisme automate de lichidare pentru a evita discreționalitatea și un protocol de utilizare partajată a datelor pentru a îmbunătăți lupta împotriva fraudei și o mai bună gestionare fiscală.
În cele din urmă, entitatea consideră că modelul singular la care aspiră Catalonia "lasă ușa deschisă altor comunități autonome", dar avertizează, de asemenea, că puține dintre ele au o Agenție Fiscală în stare bună. De fapt, reamintește că cea catalană are doar 1.000 de angajați, în contrast cu cei 4.000 pe care îi are Agenția de Stat doar în Catalonia. Teresa García, vicepreședinta Cercului, consideră că există o oarecare obsesie cu privire la cine încasează, când accentul ar trebui să fie pus pe claritatea și transparența transferurilor și a banilor care corespund fiecărei administrații. Doctor în economie la Universitatea din Minnesota, ea vede astfel posibilități pentru un sistem mixt, în care în unele teritorii să funcționeze o agenție fiscală proprie, iar în altele cea de stat.
După aproape cincizeci de ani de democrație, se arată în notă, instituțiile statului au suficientă maturitate pentru a avea mai multă autonomie. Faptul că o comunitate autonomă optează pentru a avea propria agenție fiscală "ar obliga-o să-și planifice în mod adecvat trezoreria, cu avantajele și riscurile pe care le implică acest lucru. Alternativ, ar putea rămâne în regimul actual, în care statul le avansează un acont, iar după doi ani se lichidează în funcție de evoluția finală a încasărilor", se arată în text. Atât Nadal, cât și García au subliniat, de asemenea, necesitatea simplificării calculelor noului sistem în curs de elaborare. Pentru început, ei pledează în mod clar pentru eliminarea din sistem a Fondurilor de Suficiență și de Convergență, cu care fondurile guvernului central nivelează sistemul de finanțare și ajung să distorsioneze ordinea.
Cercul, care și-a împărtășit propunerile atât cu Guvernul, cât și cu PP, recomandă ca un grup de experți independenți și de prestigiu să calculeze aspecte cheie, cum ar fi costul serviciilor prestate de administrația centrală în Catalonia [ceea ce ar determina cât trebuie să contribuie Generalitat, printr-un procent din încasări] sau standardul minim de calitate al serviciilor publice care permite stabilirea mecanismului de solidaritate interteritorială. "Este necesară îmbunătățirea mecanismului de solidaritate care există acum", a pledat Nadal. "Cel mai simplu și transparent criteriu ar fi cel al populației", a aprofundat García, care a mai spus că, dacă se dorește menținerea unor vectori precum cel al producției de cost al serviciilor, ar trebui luat în considerare și costul vieții pentru a garanta ordinea." Entitatea vede, de asemenea, cu ochi buni ștergerea datoriilor comunităților autonome, deși consideră că ar fi trebuit luat în considerare și efectul pe care îl are asupra acestei datorii subfinanțarea sistemului actual.