
În câteva cuvinte
Lanțul hotelier RIU se luptă cu Ministerul Tranziției Ecologice pentru a salva hotelul Oliva Beach din Fuerteventura, situat într-un parc natural. Hotelul riscă demolarea, iar RIU se pregătește de acțiuni legale, invocând argumente legate de data construirii și competența asupra concesiunii, temându-se de un scenariu similar cu cel al hotelului Algarrobico.
Lanțul hotelier balearic RIU continuă disputa cu Ministerul pentru Tranziție Ecologică și Provocarea Demografică, condus de Sara Aagesen, pentru a salva hotelul Oliva Beach, situat în Parcul Natural Dunas de Corralejo (Fuerteventura). Executivul dorește să finalizeze concesiunea. Conflictul a început la sfârșitul anilor '90, când Riu a achiziționat două hoteluri (Oliva Beach și Tres Islas) și insulița Lobos. Ambele clădiri au fost construite înainte de Legea Costelor din 1988, care a delimitat zona de coastă și le-a inclus în domeniul public maritim-terestru. O dispoziție tranzitorie a Legii Costelor le permitea să rămână 30 de ani ca uzufructuar și încă 30 cu prelungire, dacă respectau condițiile inițiale.
Situația a escaladat în februarie 2024, după denunțuri reciproce între hotelier, ministrul Tranziției Ecologice, Teresa Ribera, și primăria La Oliva, acuzând hotelul de lucrări ilegale. Pe 23 februarie, secretarul de stat pentru Mediu, Hugo Morán, a semnat o rezoluție prin care declara expirarea concesiunii hotelului Riu Oliva Beach și a apartamentelor anexe, situate în domeniul public maritim-terestru.
RIU a fost susținut de Executivul canarian, care a apărat menținerea concesiunii datorită impactului economic și asupra ocupării forței de muncă (600 de angajați) într-o zonă afectată de șomaj, și au apelat împreună la Tribunalul Constituțional (TC) pentru a atribui competențele asupra activului guvernului autonom. Acesta din urmă a susținut că este o problemă a sa, deoarece competențele Costelor au fost transferate comunității autonome la 1 ianuarie 2023, în timp ce Tranziția Ecologică a justificat refuzul transferului din cauza caracterului său extraordinar. «Au fost transferate funcțiile legate de concesiunile obișnuite, dar în aceste două cazuri este vorba despre concesiuni compensatorii care se acordă pentru pierderea proprietății la realizarea unei delimitări. Competența depinde de stat, deoarece, ca titular al domeniului public, acesta este cel care trebuie să efectueze delimitările și să determine posibilele compensații». TC a dat dreptate Tranziției Ecologice în septembrie, declarând-o competentă să decidă asupra hotelului.
În cele șase luni care au trecut de la acea ultimă decizie, hotelierul a cântărit strategia de urmat și a optat pentru un profil scăzut, așteptând să deschidă o negociere cu Executivul. De la Tranziție Ecologică se precizează că nu există noutăți, considerând că competența de a decide asupra hotelului este a lor și că dosarul pentru finalizarea concesiunii și demolarea activului continuă. În acest context, hotelierul balearic are deja pregătit întregul mecanism legal pentru a-l pune în funcțiune și a paraliza atât expirarea concesiunii, cât și demolarea unui activ pe care îl deține în proprietate în cadrul Riusa II, compania pe care o împarte 50% cu touroperatorul german TUI și care nu a mai fost actualizată de ani de zile din cauza lipsei de securitate juridică pentru a investi în repoziționarea sa. Hotelierul o va face doar dacă i se oferă garanții în acest sens.
RIU pregătește apărarea pe două căi. Prima este că nici hotelul, nici apartamentele adiacente nu se aflau în interiorul Parcului Natural Corralejo când au fost construite. Compania susține că lucrările au avut loc între 1973 și 1975 și abia în 1992 s-a produs delimitarea care a lăsat hotelurile în domeniul public. A doua este că concesiunea de a opera în interiorul parcului natural este ordinară din 2016, astfel încât competențele asupra acestui caz ar trebui să corespundă Guvernului Canarelor începând cu 1 ianuarie 2023 și nu Tranziției Ecologice. Hotelierul își întărește argumentația asigurând că plătește de nouă ani un canon anual de două milioane. Obiectivul urmărit de această strategie legală este de a evita producerea unui al doilea Algarrobico, cu referire la hotelul construit pe Costa de Almería în 2003 și care este abandonat de 22 de ani, fără ca reactivarea sau demolarea sa să fi fost încă demarată din cauza judiciarizării cazului.