Fiecare vizită la supermarket a devenit o provocare frustrantă pentru Maritza Ortega. Reducerea cumpărăturilor nu mai este o alegere, ci o necesitate. Femeia este nevoită să verifice constant prețurile și să scoată produse din coș pentru a cumpăra doar esențialul. Această practică a devenit o rutină.

"Când merg la supermarket, mă limitez la minim. Este frustrant să mergi pe culoar, să vezi ce ai nevoie și să fii nevoită să scoți lucruri din coș. Uneori mă gândesc: 'Asta nu-mi pot permite acum'", mărturisește Maritza, în vârstă de 53 de ani, care își ajustează bugetul de la începutul pandemiei.

Un diagnostic recent de cancer îi impune o dietă specifică, care include gustări și fructe pe care nu și le permite întotdeauna. Maritza a fost nevoită să aleagă alimente mai ieftine și de o calitate inferioară.

Situația Maritzei se repetă în multe gospodării din Puerto Rico: familii care încetează să cumpere anumite alimente sau depind de produse de calitate scăzută. Din 2020, costul vieții a crescut constant. Doar în luna iunie, prețurile alimentelor au urcat cu 3,4% față de anul precedent. Aceasta se traduce prin precaritate pentru cei care trăiau deja cu resurse limitate. Un studiu recent al organizației feministe comunitare Taller Salud avertizează că mai mult de jumătate dintre adulții de pe insulă consumă doar două mese pe zi.

Influența politicilor istorice și a contextului colonial asupra structurii alimentare din Puerto Rico a condus la o dependență semnificativă de importuri, care astăzi acoperă aproximativ 85% din consumul local. Această dependență reprezintă o vulnerabilitate majoră, lăsând insula expusă la întreruperi în lanțul de aprovizionare și la schimbările climatice.

Originea importurilor, inflația și dezastrele naturale au motivat Taller Salud să realizeze acest studiu, pornind de la experiențele concrete ale foametei. Nu doar din cauza dezastrelor majore, cum ar fi uraganele, ci și din cauza ploilor, penelor de curent sau depresiunilor atmosferice care afectează viața cotidiană.

"Toate acestea afectează în mod disproporționat copiii, tinerii și persoanele în vârstă", subliniază Tania Rosario, director executiv al organizației. "Înainte, nu exista o conștientizare politică a foametei ca problemă de sănătate publică; a apărut după uraganul 'Maria' și perioada de austeritate pe care am trăit-o".

Organizația, cu peste patru decenii de experiență, a colectat date prin sondaje în Loíza și sesiuni de ascultare în San Germán și Salinas, în vestul și sudul insulei. Deși rezultatele nu sunt reprezentative pentru întregul Puerto Rico, ele avertizează asupra unui profil deosebit de vulnerabil: femei afro-descendente în vârstă și cap de familie.

În timpul investigației, un lucru a devenit clar: lipsea limbajul pentru a vorbi despre foamete. "Majoritatea o asociază cu malnutriția extremă și nu o recunoaște în viața de zi cu zi", spune Rosario. "Există un tabu, un sentiment de rușine". Potrivit economistului José Caraballo-Cueto, studiul Taller Salud indică un punct cheie: autosuficiența agricolă poate ajuta insula în momente de criză globală.

După pandemie, a apărut o economie de "gâtuire", marcată de întârzieri în producția mondială. "La aceasta s-a adăugat războiul din Ucraina, un mare exportator de materii prime agricole", explică economistul. "Toate acestea au redus oferta globală și au făcut să explodeze prețurile".

Această creștere a fost dificilă pentru José Cátala, în vârstă de 53 de ani, rezident în Bayamón. "Când au crescut ouăle, am încetat să le mai cumpăr", își amintește el. "Înainte, cumpăram două pachete de carne; acum doar unul. De asemenea, am redus consumul de sucuri și deserturi pentru a prioritiza esențialul".

În cazuri de urgență, a apelat la Klarna, un serviciu de finanțare online, pentru a cumpăra alimente și a le plăti ulterior în rate. Experiența sa coincide cu o analiză NielsenIQ care a arătat că prețurile de consum au crescut cu 1,9%, obligând familiile din Puerto Rico să își schimbe obiceiurile de consum din cauza inflației și a tarifelor de import.

Dar, potrivit avocatei Rosa Seguí, realitatea urbană nu se compară cu cea rurală. "Mulți oameni se deplasează din satele lor în zona metropolitană pentru a munci, confruntându-se cu lipsa transportului public și a planificării", avertizează ea. "Nu se poate vorbi despre problemă fără a vorbi despre inegalitatea economică și instabilitatea energetică. Oamenii supraviețuiesc cumpărând ceea ce pot, adesea de calitate inferioară".

MUNCĂ COLECTIVĂ CA RĂSPUNS LA FOAMETE

În fața nevoii, apar inițiative locale. Una dintre ele este "Super Solidario", un supermarket comunitar care se deschide o dată pe lună în Caguas. Proiectul, condus de activistul Giovanni Roberto, se concentrează pe producția și distribuția locală. "Suplimentăm alimente. Obținem produse alimentare din supermarketuri și de la persoane din comunitate care le donează 'pentru a le oferi' celor mai nevoiași", explică el.

O provocare a proiectului, pe lângă inflație, este incapacitatea de a procesa plățile cu cardul de asistență alimentară, ceea ce ei consideră un obstacol pe care speră să îl rezolve. "Este un model simplu, dar necesită multe mâini și investiție umană", adaugă Roberto.

De asemenea, au apărut platforme precum "AgroRecursos", care conectează direct și echitabil fermierii locali cu cumpărătorii și furnizorii de alimente. Analista în securitate alimentară, Crystal Díaz, explică că lipsa de coordonare între producători și consumatori generează risipă și pierderea oportunităților. "AgroRecursos permite încheierea acordurilor fără intermediari. Este un spațiu colaborativ unde se împărtășesc informații despre disponibilitate, prețuri și nevoile pieței", spune ea.

Ambele proiecte converg într-un punct: lipsa de coordonare și sprijin din partea Guvernului. Studiul Taller Salud recomandă actualizarea datelor oficiale privind foametea (ultimele datează din 2013) și controlul prețurilor coșului de bază. "Este iresponsabil să legiferezi cu date atât de învechite", avertizează Rosario.

La Super Solidario, sondajele comunitare relevă că oamenii caută calitate în produsele lor, iar proiectul lucrează pentru a menține prețuri accesibile. Pentru anul viitor, ei plănuiesc să publice o carte care documentează modelul lor pentru a-l replica în alte orașe.

La AgroRecursos, obiectivul este de a consolida lanțul local de valoare, un aspect critic în fața inflației globale și a dependenței de importuri. "Avem fermieri capabili, terenuri fertile și consumatori interesați. Ceea ce lipsește este coordonarea, infrastructura și voința de a investi", subliniază Díaz.

Între timp, Maritza își ajustează în continuare cumpărăturile în funcție de penele de curent care strică mâncarea. "Am cumpărat un congelator mic și gaz pentru gătit. Asta era ori să continui să arunc mâncarea de fiecare dată când se lua lumina", spune ea. "Aici nu este vorba despre a trăi confortabil, ci despre a ajusta fiecare cheltuială pentru ca aceasta să ajungă".