Nemulțumirea legată de criza locuințelor din Spania se extinde. După ciclul de proteste din vara și toamna anului trecut, sâmbăta aceasta, 40 de orașe din țară au fost scena unor noi manifestații, într-o convocare unitară a sindicatelor chiriașilor, care a adunat zeci de mii de persoane sub sloganul «Să punem capăt afacerii cu locuințe». La Madrid, Sindicatul Locuințelor a estimat numărul participanților la 100.000, în timp ce delegația guvernamentală a raportat 15.000. La Barcelona, s-au concentrat 100.000 de persoane conform sindicatului și 12.000 conform Gărzii Urbane. Participanții au constatat că administrațiile acționează prea târziu atunci când iau măsuri și le-au cerut să acționeze cu fermitate pentru a frâna prețurile.

La Barcelona, purtătoarea de cuvânt a sindicatului orașului, Carme Arcarazo, a avertizat «guvernele» că «dacă nu se opun puterii imobiliare, criza locuințelor îi va mătura». De asemenea, au ieșit în stradă locuitori din Sevilla, Málaga, San Sebastián, Santiago de Compostela, Las Palmas de Gran Canaria, Palma de Mallorca sau Valencia. Nu a mai existat o convocare la nivel național din anii premergători exploziei bulei imobiliare, în 2006 și 2007.

În spatele pancartelor, de data aceasta, protestele au desenat un mozaic de cazuri care ilustrează magnitudinea crizei de accesibilitate: problema poate varia în fiecare oraș, dar este transversală și diferitele straturi socio-economice o suferă în funcție de circumstanțele lor. Manifestanți care au explicat că este imposibil să închiriezi pentru că fie nu există apartamente, fie costă o avere, departe de salariile precare. Că achiziționarea este la îndemâna doar a celor care au un ajutor de la părinți sau o moștenire. Că tinerii precari, familiile vulnerabile, migranții sau pensionarii au fost excluși din procesul de selecție în care proprietarii aleg cel mai bun ofertant. Că impactul turismului asupra cartierelor este devastator în materie de locuințe. Că încă există evacuări. Că dacă clădirea ta este cumpărată de un investitor, contractul tău este în pericol. Că unii nu se despart pentru că nu și-ar putea permite o chirie singuri. Că în Catalonia, unde prețurile au fost reglementate, proprietarii ocolesc plafoanele și își deviază locuințele către piețe precum cea turistică sau de sezon. Că în insule oamenii pleacă pentru că nu există locuințe pentru localnici sau muncitori. O magnitudine care explică de ce la proteste au fost mulți tineri, dar și persoane de vârstă mijlocie sau pensionari care sunt proprietari, în solidaritate cu copiii sau nepoții lor.

Din decembrie anul trecut, locuința este oficial prima preocupare a spaniolilor, așa cum indică barometrele lunare ale CIS de atunci. Cu excepția chiriilor din Catalonia (unde s-au moderat în primele trei luni de aplicare a reglementării), prețurile de închiriere și de vânzare continuă să crească, fiind tot mai departe de salarii, într-o discrepanță care sărăcește familiile și se adâncește. Anul trecut, prețurile de vânzare au crescut cu 8,4%, dublu față de 2023 și cea mai mare creștere din 2007, anul anterior exploziei bulei imobiliare, conform datelor Institutului Național de Statistică (INE). În nouă din cele 17 comunități autonome, creșterea a depășit 8,4%. Chiriile, cu date oficiale care datează de doi ani sau de pe portaluri (care reflectă prețurile de ofertă), continuă de asemenea să crească. La Madrid, creșterea interanuală a fost de 16,4% în ianuarie; la Málaga, de 10,5%, în ambele cazuri conform Idealista.

Cerințele convocării unitare de sâmbătă includ solicitarea unei scăderi a prețurilor chiriilor, contracte de închiriere pe termen nedeterminat, recuperarea de către administrație a locuințelor goale, turistice sau închiriate sezonier, măsuri pentru a frâna achizițiile speculative și împotriva grupurilor de evacuare forțată. La Madrid, purtătoarea de cuvânt a Sindicatului Chiriașilor, Valeria Racu, a considerat că protestul unitar este începutul sfârșitului «unui sistem parazitar care devorează salariile și viitorul» milioanelor de spanioli. «S-a terminat cu plecatul din cartierele și orașele noastre, ajunge cu evacuările, ajunge să plecăm cu capul plecat», a exclamat ea, înainte de a asigura că «greva chiriilor a venit pentru a rămâne». De asemenea, a criticat răspunsul Guvernului la această situație: «Dacă nu recuperează locuințele sechestrate în apartamente și case goale, le vom recupera noi».

La Barcelona, purtătoarea de cuvânt a Sindicatului Chiriașilor, Carme Arcarazo, a denunțat: «Prețurile sunt în continuare la nori, continuă să ne dea afară din case, majoritatea anunțurilor sunt de sezon, guvernele nu fac nimic și oamenii s-au săturat». Și a avertizat: «Rentierii sunt vinovați, dar guvernele sunt responsabile, nu sunt conștiente că dacă nu se opun puterii imobiliare, criza locuințelor îi va mătura».

Ministrul Locuinței, Isabel Rodríguez, a publicat după-amiază un fir de postări pe rețelele sociale în care se referea la manifestații. «Multe persoane au ieșit în stradă pentru a revendica ceva cu care sunt de acord: locuințele trebuie să fie pentru locuit și nu pentru speculă. Vom reuși acest lucru doar dacă toate administrațiile (primării, comunități autonome și Administrația Generală a Statului) ne angajăm în egală măsură», a scris ea și a enumerat măsurile lansate de Guvern: construirea unui parc public de locuințe, crearea unei companii publice de locuințe, măsuri pentru industrializarea sectorului, reglementarea în curs a închirierii sezoniere sau registrul apartamentelor turistice. La Madrid, a manifestat ministrul Tineretului și Copilăriei din Guvern, Sira Riego; la alte convocări au participat politicieni din PSOE sau IU (Andaluzia), Sumar (Madrid) sau Comuns (Barcelona).

Madrid și Barcelona au înregistrat cele mai mari proteste. La Madrid, mii de persoane au parcurs Paseo del Prado în direcția Plaza de España, fluturând chei. Printre manifestanți, pensionari care locuiesc cu chirie sau migranți cu aproape trei decenii de viață în Spania care denunțau rasismul imobiliar. Víctor locuiește de 28 de ani în Spania și regreta că de atunci situația excluziunii imobiliare nu s-a schimbat. «Latino-americanii, persoanele de culoare, o avem și mai greu; cei care dețin locuințe răspund celor care oferă mai mulți bani», a adăugat el.

La Barcelona, oraș pe care săptămâna aceasta ziarul The New York Times l-a situat ca epicentru al crizei locuințelor în Europa, manifestanții au umplut tronsonul central al Bulevardului Maria Cristina, lângă Plaza de Espanya, unde de data aceasta Sindicatul Chiriașilor nu a convocat un marș, ci un «act politic», cu discursuri ale entităților și colectivelor afectate de criza locuințelor: chiriași din blocuri ale La Caixa care s-au declarat în grevă, din clădiri care au fost cumpărate, locuitori din barăci din cartierul Vallcarca sau reprezentanți ai platformelor de profesori sau personal sanitar organizați pentru a face față crizei în școli sau în asistența medicală primară.

În Valencia, manifestanții au fost 4.000, conform Delegației Guvernului, într-un marș la care au participat și locuitori din satele din l’Horta Sud afectate de inundațiile din octombrie trecut. Kalil Saldivar, de 29 de ani, explica că viitura doar a înrăutățit situația locuințelor: «Continuăm să plătim la fel, dar acum trăim în condiții mai proaste, în principal fără un transport fluid care să ne conecteze cu Valencia, unde majoritatea lucrăm», explica el, precizând că el și familia sa au fost deja expulzați din capitală acum 10 ani, când prețurile au crescut: «Acum este neconceput să ne întoarcem».

În Andaluzia, au avut loc convocări în Málaga, Granada, Sevilla și Cádiz, care au adunat 12.500 de manifestanți conform Delegației Guvernului. La Sevilla, strigătul împotriva prețurilor locuințelor a coincis cu un alt protest pentru declinul sănătății publice, a treia și a doua problemă care îi preocupă cel mai mult pe andaluzi, conform CIS andaluz. Este a doua oară în ultimele luni când sevillenii ies în stradă pentru a protesta împotriva scumpirii apartamentelor. De data aceasta, aproximativ 3.000 de manifestanți au mărșăluit până la Parlamentul andaluz. La Málaga, cu 5.000 de participanți, marșul a avut loc la câteva zile după ce primarul orașului, Francisco de la Torre (PP), a anunțat ceea ce a numit un «moratoriu global» pentru locuințele de uz turistic, dar pe care nu l-a concretizat.

Numeroase persoane s-au concentrat și în San Sebastián, în unica convocare din Țara Bascilor și una dintre cele mai masive din ultimele luni în capitala provinciei Guipúzcoa. Este orașul spaniol unde prețul de cumpărare pe metru pătrat este cel mai scump din întreaga Spanie: atinge deja 5.708 euro. Au existat și mărturii despre rasismul imobiliar, precum Abdessalam, de 51 de ani, locuitor din Vitoria de origine marocană, tată de familie care manifesta pentru prima dată; sau locuitori din San Sebastián precum Silvia și Manex, care la 29 de ani au trebuit să se mute în Andoain pentru a găsi un apartament pe care să și-l permită.

La Santiago de Compostela, Ana Díez povestea că a trăit pe pielea ei evoluția problemei, mai întâi în apartamente de studenți pentru șase sau șapte persoane, apoi într-unul «interior, dar decent» pentru 530 de euro, și că după cinci ani proprietara le-a anunțat pe ea și pe iubitul ei că noul preț va fi 1.500 de euro. Acum Ana este în proces de separare și nu găsește nicio modalitate de a se muta singură. Se gândise să aducă o pancartă la manifestație cu acest slogan: «Pot învăța să trăiesc fără tine, dar să vedem cum plătesc chiria».

De asemenea, la prânz a avut loc protestul din Palma, cu peste 60 de entități aderente și persoane de toate vârstele. Tinerii, precum Alexandra și prietenii ei, denunțau că nu pot pleca de acasă de la părinți. Au existat proteste și în Ibiza și Menorca, Insulele Baleare înregistrând maxime istorice la prețurile de cumpărare și închiriere. În celălalt arhipelag, unul dintre principalele proteste a avut loc în Las Palmas de Gran Canaria, cu sute de participanți. A început în cartierul Guanarteme, o zonă a orașului care exemplifică mai bine ca oricare tensiunea pieței imobiliare din insule. Apropierea sa de Plaja Las Canteras a contribuit la un boom imobiliar care a umplut zona de proiecte noi și locuințe de vacanță. «Să mergi pe aici înseamnă să tranzitezi printre macarale și francize și totul se întâmplă atât de repede încât nu ne mai cunoaștem vecinii. Nu este doar o luptă pentru un acoperiș, ci pentru demnitate, justiție, pentru a trăi în pace», s-a spus.