În câteva cuvinte
Curtea Constituțională spaniolă a decis că plățile anticipate ale impozitului pe profit de către marile companii sunt constituționale și reprezintă o măsurare rezonabilă a veniturilor reale.
Curtea Constituțională a Spaniei a oferit un „balon de oxigen” important Trezoreriei publice spaniole. Plenul a respins joi chestiunea de neconstituționalitate ridicată cu privire la reglementarea plăților anticipate pe care trebuie să le efectueze marile companii — cele cu o cifră de afaceri de peste 10 milioane de euro — pentru impozitul pe profit.
Hotărârea, al cărei raportor a fost judecătoarea María Luisa Segoviano Astaburuaga, răspunde unei chestiuni ridicate de Camera Contencios-Administrativă a Tribunalului Superior de Justiție din Comunitatea Valenciană și consideră că modul de calcul al acestor avansuri nu încalcă principiul capacității economice a companiilor.
Originea problemei se află în reclamația unei mari companii care considera că a suferit un prejudiciu financiar prin achitarea unor plăți anticipate de o valoare superioară celei care a rezultat în cele din urmă în impozitul pe profit. Compania a susținut că această situație încalcă principiul capacității economice, deoarece era obligată să avanseze Administrației o sumă mai mare decât cea care îi revenea conform obligației fiscale finale.
Curtea Constituțională respinge această interpretare și concluzionează că metoda de calcul a plăților anticipate nu impozitează venituri „ireale” sau „fictive”, ci constituie o măsurare rezonabilă a veniturilor în termeni reali, neti și actuali.
Schema plăților în avans constă în aplicarea unei rate de 23% la rezultatul contabil pozitiv obținut în contul de profit și pierdere din primele luni ale exercițiului (trei, nouă sau 11), în timp ce rata generală a impozitului pe profit este de 25%. Ulterior, după încheierea anului fiscal, rezultatul contabil poate coincide sau nu cu baza impozabilă și chiar poate diferi semnificativ, fiind comune ajustările. Cu toate acestea, înalta instanță consideră că acest rezultat este o reflectare fidelă a profiturilor entității și servește drept parametru adecvat pentru o plată în avans.
Hotărârea subliniază că aceste plăți anticipate au natura unei obligații fiscale autonome și provizorii, similară altor plăți în avans existente în sistemul fiscal spaniol, cum ar fi cele pentru impozitul pe venit al persoanelor fizice (IRPF). Funcția lor este de a anticipa resurse pentru Trezorerie pe parcursul exercițiului și de a se ajusta ulterior la lichidarea definitivă.
