Curtea Constituțională a respins recursul Partidului Popular (PP) împotriva decretului-lege al Generalitati Cataloniei privind măsurile urgente referitoare la regimul urbanistic al locuințelor cu destinație turistică. Instanța a considerat că norma contestată, care reglementează pentru prima dată regimul urbanistic al acestui tip de locuințe în Catalonia, "nu încalcă limitele formale și materiale ale legislației de urgență și este, de asemenea, conformă cu protecția constituțională a proprietății private".

Hotărârea constată că dispozițiile contestate respectă și alte principii și drepturi protejate constituțional, cum ar fi cele referitoare la autonomia locală, protecția juridică efectivă, egalitatea și securitatea juridică; precum și regimul privind unitatea pieței stabilit de legislația de bază a statului.

Catalonia declară război apartamentelor turistice

Sentința — al cărei raportor a fost magistratul Ramón Sáez, din sectorul progresist al instanței — explică faptul că norma analizată a fost aprobată pentru a răspunde proliferării locuințelor cu destinație turistică în anumite municipii din Catalonia. Scopul acestei legislații a fost "de a face față externalităților negative pe care acest tip de utilizare le produce pentru structura amenajării urbane". Motivul acestor efecte este că o astfel de proliferare "extrage din parcul rezidențial imobile pe care planificarea urbanistică le-a prevăzut pentru a fi utilizate ca locuințe permanente și obișnuite ale persoanelor", transformându-le în unități de cazare turistică.

Pentru a face față acestei evoluții, norma introduce "trei restricții succesive", constând în reglementarea cazurilor de incompatibilitate a utilizării turistice a locuinței; stabilirea obținerii unei licențe urbanistice prealabile atunci când există compatibilitate și stabilirea limitării licențelor, deoarece se poate acorda un număr maxim de zece licențe la o sută de mii de locuitori, pentru o perioadă de cinci ani, cu posibilitatea de prelungire. Este vorba despre un regim legal care nu se aplică tuturor municipiilor din Catalonia, ci doar celor care prezintă "probleme de acces la locuințe" sau în care există "riscul de a rupe echilibrul mediului urban din cauza unei concentrări ridicate de locuințe cu destinație turistică".

Curtea Constituțională respinge faptul că această reglementare implică o încălcare a garanțiilor constituționale ale dreptului de proprietate privată și, în special, a exproprierii forțate. Instanța subliniază că există un drept "protejat constituțional" de a folosi, a se bucura și a dispune de bunurile și drepturile patrimoniale proprii, deși acest lucru implică în paralel "delimitarea conținutului dreptului protejat" pentru "fiecare categorie de bunuri", în funcție de "funcția socială a dreptului".

Hotărârea subliniază în acest sens că "exploatarea turistică, ca și alte utilizări productive, altele decât cele rezidențiale, nu poate fi considerată ca fiind intrinsecă clădirilor clasificate prin planificare pentru utilizarea ca locuințe".

Sentința argumentează, de asemenea, că licența urbanistică prealabilă impusă de reglementările analizate este rezonabilă pentru "a evita daunele aduse mediului urban" și, în special, "pentru a proteja modelul de oraș prevăzut de planificarea urbanistică în conformitate cu parametrii stabiliți de legislația privind urbanismul și amenajarea teritoriului". Instanța afirmă că reglementările nu aduc atingere autonomiei locale, ci urmăresc, în orice caz, optimizarea acesteia.

Curtea Constituțională explică în această privință că reglementarea contestată are un impact restrictiv asupra competențelor urbanistice municipale, dar concluzionează că o face "într-un mod care respectă autonomia locală".

Astfel, hotărârea subliniază că decretul-lege în cauză atribuie municipalităților incluse în domeniul său de aplicare "decizia finală privind compatibilitatea utilizării turistice cu utilizarea ca locuință" și, prin urmare, "privind aplicabilitatea regimului controversat de licențe urbanistice".

De asemenea, rezervă acestor municipalități stabilirea numărului de licențe urbanistice care urmează să fie acordate, în limita maximă stabilită prin lege, și "dezvoltarea și specificarea regimului de acordare, conținut și prelungire a licențelor, precum și punerea în aplicare a acestora".

Sentința a avut două voturi separate împotrivă, corespunzătoare magistraților Enrique Arnaldo și Concepción Espejel, ambii aparținând sectorului conservator al instanței.