Curtea Supremă spaniolă a confirmat validitatea rezilierii contractelor de închiriere și, implicit, evacuarea chiriașilor care au refuzat să plătească impozitul pe bunurile imobiliare (IBI) și taxa municipală de colectare a deșeurilor timp de doi ani. Înalta instanță subliniază că nu este necesar ca în contract să fie stipulată suma anuală pe care trebuie să o suporte chiriașii în legătură cu aceste taxe, conform Legii Închirierilor Urbane (LAU).

Această decizie, adoptată printr-o sentință din 17 noiembrie, consultată de mass-media, soluționează o problemă asupra căreia existau discrepanțe între diferite audiențe provinciale. Dezbaterea juridică s-a concentrat pe faptul dacă aceste taxe sunt susceptibile de individualizare și, prin urmare, dacă este necesar ca valoarea lor să fie specificată în clauza contractuală care obligă chiriașul la plata acestora.

Disputa specifică ce a determinat decizia Curții Supreme datează din 2023, când o societate proprietară a depus o cerere de evacuare pentru chiriașii săi, după ce aceștia au refuzat să plătească un total de 1.006,72 euro, reprezentând IBI și taxe de salubrizare neplătite în anii 2022 și 2023 (503,36 euro pentru fiecare an fiscal).

Contractul în cauză stipula că prețul chiriei nu includea costurile pentru utilități, „cum ar fi apă, electricitate, telefon, precum și cele susceptibile de individualizare, care ar fi în orice caz în sarcina și pe cheltuiala chiriașului”. Se adăuga în mod expres: „cheltuielile cu impozitul pe bunurile imobiliare, comunitatea de proprietari și cele aferente vor fi în sarcina chiriașilor”. Chiriașii plătiseră aceste taxe în 2021, dar în anul următor au refuzat, considerând că clauza care le impunea plata era nulă deoarece contractul nu specifica suma.

Inițial, un judecător din Ibiza a respins cererea de evacuare și a dat dreptate chiriașilor, susținând că contractul de închiriere trebuia să indice valoarea taxelor, conform articolului 20.1 din LAU, care permite încheierea de acorduri privind cheltuielile care nu sunt susceptibile de individualizare. În opinia sa, IBI și taxa municipală de salubrizare se încadrau în acest tip de cheltuieli. Decizia a fost însă revocată aproape un an mai târziu de Audiencia Provincial din Palma de Mallorca, care a considerat că aceste taxe sunt „cheltuieli individualizate pentru locuința în cauză” și, prin urmare, neintrând în „autonomia contractuală” prevăzută de articolul menționat, „nu necesită nicio determinare ulterioară”. Curtea a adăugat că chiriașii erau obligați la plata acestora, deoarece așa era stabilit în contract.

În cele din urmă, Curtea Supremă a confirmat criteriul majoritar al Audiencia Provincial din Palma de Mallorca, explicând că, în cazul taxelor individualizate pentru fiecare locuință, cum ar fi IBI, nu se aplică cerința de individualizare la care se referă reglementările de închiriere. Prin urmare, nu este necesară determinarea sumei anuale, așa cum prevede legea pentru cheltuielile individualizate. Astfel, s-a validat evacuarea pentru neplata impozitelor solicitate de compania proprietară a imobilului.