Prețurile medicamentelor generice din Spania sunt mai mari decât în Europa, guvernul încearcă să remedieze acest lucru

Când un medicament își pierde patentul și industria genericelor poate concura cu marca originală, prețurile scad brusc. În Spania, această scădere este de obicei în jur de 40%, dar este mult mai mică decât în alte țări. Spaniolii plătesc cu 20% mai mult decât media europeană pentru aceste medicamente, un procent care se poate tripla dacă se compară cu piața scandinavă, cea mai competitivă, conform unui raport din 2023 al agenției suedeze pentru produse farmaceutice și sanitare (TLV).

Guvernul a aprobat săptămâna trecută un proiect de lege privind medicamentele care își propune să schimbe această situație, poate nu până la nivelul Danemarcei sau Suediei, dar să reducă prețul genericelor și să le crească cota de piață, care în Spania este de aproximativ 40%, cu 16% mai puțin decât media europeană. Cu noile reglementări, Ministerul Sănătății estimează că va economisi 1,3 miliarde de euro anual din fondurile publice, dar sectorul farmaceutic (industria și farmaciștii), care va înceta să mai primească acești bani dacă previziunile se adeveresc, a protestat vehement. Ei se plâng de daunele pe care le va aduce industriei, țesutului productiv și farmaciilor, dar avertizează și că pune în pericol autonomia strategică și aprovizionarea cu medicamente în Spania.

Sistemul actual, după cum sunt de acord toți actorii implicați, este depășit și lipsit de sens. Trebuie schimbat. Dezacordul apare în privința modului în care ar trebui făcută schimbarea. După cum explică Ignacio Chueca, manager general al companiei de consultanță farmaceutică IQVIA în Spania, când patentul expiră, intră în scenă genericele, cu o reducere de aproximativ 40%. «Sistemul de prețuri de referință face ca atât genericele, cât și medicamentele de marcă să aibă același preț dacă sunt finanțate. Acest lucru înseamnă că nu există nicio diferențiere de preț între cele două tipuri de produse», menționează el. În fața acestei situații, mulți clienți ajung să cumpere medicamentul de marcă, pe care îl cunosc. Genericele nu reprezintă astfel un avantaj competitiv major.

Modelul opus este cel scandinav. Când patentul expiră, se organizează licitații lunare la prețuri mai mici. În fiecare lună, companiile fac oferte, iar cea care oferă prețul cel mai mic câștigă piața. De aceea, medicamentele costă mult mai puțin decât în restul Europei.

Experții avertizează că acest sistem are, totuși, un pericol: când se joacă doar la cel mai bun ofertant, nu se țin cont de factori precum capacitatea de aprovizionare sau ceea ce numesc «autonomie strategică». În cuvintele lui Félix Lobo, profesor la Universitatea Complutense din Madrid și membru al Asociației Economiștilor din Sănătate, nu este altceva decât protejarea pieței naționale și europene. «Cel mai mic preț, pur și simplu, poate duce la venirea unei companii indiene sau chineze care are în Spania doar o cameră închiriată într-o clădire de birouri și aduc de acolo medicamente create pe baza unor salarii foarte mici, cu cerințe de mediu mai scăzute. Acest lucru poate duce la situația în care nu mai suntem capabili să fabricăm medicamente și trebuie să le importăm pe toate», susține el.

Este un lucru care se întâmplă și în alte industrii, dar nu este același lucru să rămâi fără tricouri din cauza fluctuațiilor pieței sau a unei pandemii, cu a rămâne fără medicamente esențiale. Iar industria genericelor din Spania are o poziție puternică care favorizează această autonomie strategică și pe care se teme să o piardă: produce 75% din genericele vândute în Spania și exportă 27% din producție.

Rafael Borrás, director de relații internaționale al Teva (cel mai mare producător de generice din lume), apreciază această forță și se teme că o nouă reglementare o poate slăbi: «Suedia și Danemarca nu sunt exemple bune pentru mine. Într-o țară în care totul este despre preț, cu licitații lunare, nu știu dacă este benefic pentru pacient, iar realitatea este că nu au autonomie strategică. Nu se pot aproviziona singure. Trebuie să știm ce industrie ne dorim, una care fabrică aici sau alta cu un birou cu fax. Dacă este un preț cât mai mic, sau un echilibru care să nu te facă să depinzi de țări terțe, o industrie care să genereze locuri de muncă de calitate».

Propunerea Ministerului Sănătății pentru noul sistem de prețuri este ca criteriul să nu fie doar prețul, ci să se țină cont și de factorii de mediu și de capacitatea de aprovizionare. Secretarul de stat, Javier Padilla, și César Hernández, director general al Portofoliului Comun de Servicii al Sistemului Național de Sănătate și Farmacie, au susținut o conferință de presă săptămâna aceasta pentru a clarifica acest lucru după răspunsul industriei la sector.

Cu noul sistem, nu va exista un singur preț minim, ci un interval care va fi determinat de aceste criterii. De exemplu: dacă un medicament chinezesc (sau din orice altă țară) scade prețul brusc, dar nu este capabil să satisfacă cererea sau pune în pericol această autonomie strategică, vor fi incluse printre medicamentele finanțate de Sistemul Național de Sănătate și altele care garantează aceste baze, chiar dacă sunt mai scumpe.

Când cetățeanul merge la farmacie, dacă solicită medicamentul după substanța activă, i se va furniza cel mai ieftin, dar poate solicita și altele din intervalul selectat sau le poate elibera farmacistul dacă nu are altul. De asemenea, poate solicita medicamente din afara acestui interval. S-ar putea ca, dintr-un anumit motiv, să prefere medicamentul de marcă pe care l-a luat toată viața, dar care este mai scump: sistemul ar suporta o parte, iar alta ar trebui plătită de pacient, o formulă care nu există în prezent.

Cu această «concurență sănătoasă», Ministerul Sănătății preconizează acea economie de 1,3 miliarde, care va presupune și injectarea a aproximativ 150 de milioane pentru a crește prețul altor medicamente esențiale în care, paradoxal, prețul a scăzut atât de mult încât nu mai sunt companii care să vrea să le comercializeze, lucru care pune, de asemenea, în pericol aprovizionarea. Există, de exemplu, antibiotice a căror scădere de preț în timp le face mai puțin interesante pentru industrie, care ajunge să le vândă țărilor care plătesc mai bine. Noua lege încearcă, de asemenea, să rezolve această problemă.

Padilla a asigurat în conferința de presă că ministerul său este dispus să asculte propuneri, «atâta timp cât cresc concurența», cum ar fi cea făcută de industria genericelor, care constă în faptul că, odată ce sunt cunoscute propunerile oarbe de prețuri, acestea pot fi modificate pentru a intra în intervalul selectat, în cazul în care ar fi în afara acestuia. De asemenea, a luat în considerare perioada de atribuire a prețurilor, care inițial era stabilită la două luni și a fost extinsă la șase, la cererea industriei.

Secretarul de stat a asigurat că alți actori care au protestat împotriva proiectului de lege, cum ar fi Farmaindustria, nu au făcut propuneri. Patronatul companiilor inovatoare a explicat pentru Джерело новини că au făcut-o cu ceva timp în urmă și că vor continua să o facă în cadrul discuțiilor pe care le au cu ministerul. «Farmaindustria își pregătește observațiile asupra proiectului de lege, care vor acoperi multe aspecte și articole», explică un purtător de cuvânt.

Termenul pentru depunerea acestora este 30 aprilie, dar procesul nu se va termina acolo. Textul final și noul sistem de prețuri la medicamente vor trebui ratificate printr-un vot în Congres de către o majoritate absolută care necesită partide conservatoare care sunt de obicei aliniate cu industria, iar al cărui rezultat este deocamdată necunoscut.