În câteva cuvinte
Proiectul euro digital, considerat strategic pentru autonomia UE față de sistemele de plată americane, se confruntă cu dezbateri aprinse și lipsă de consens în Parlamentul European. Deputații sunt divizați între sprijinul pentru o monedă digitală publică și preferința pentru soluții private, existând și îngrijorări majore legate de impactul asupra stabilității financiare.
Uniunea Europeană depinde de Statele Unite în multe domenii, dar puține sunt la fel de cotidiene și tangibile ca plățile electronice. Visa, Mastercard, American Express, Paypal, Apple Pay, Google Pay formează un monopol american în mijloacele de plată, cu implicații semnificative pentru securitatea economică europeană. Euro digital, o monedă digitală stabilă și publică, este soluția propusă de Banca Centrală Europeană (BCE). Însă speranța BCE în acest proiect se lovește de lipsa de consens în instituțiile europene, în special în Parlamentul European.
În timp ce Partidul Popular European (PPE), de centru-dreapta, preferă dezvoltarea unei alternative private, stânga și liberalii (Renew) susțin o soluție publică. Dezbaterea este aprinsă și, până acum, s-au înregistrat puține progrese. Unele țări cu o mai mică utilizare a cardurilor și a băncilor electronice, precum Germania și Austria, se tem că euro digital ar putea înlocui numerarul.
Însă, odată cu perspectiva revenirii lui Donald Trump la Casa Albă, urgența reapare. „Dosarul a trecut din sertarul afacerilor financiare în cel al afacerilor de securitate economică”, rezumă mai multe surse de la Bruxelles. Nu e de mirare, având în vedere că BCE estimează că Visa și Mastercard concentrează 69% din tranzacțiile în magazinele fizice. Astăzi, nu există o alternativă europeană reală.
De aceea, BCE a contribuit – și încă o face – la dinamizarea dezbaterii. La Frankfurt s-a decis deja ca după vară, în octombrie, să se treacă la faza a doua a proiectului euro digital (un nou pas în testările efectuate, nu lansarea pe piață). Și până atunci, BCE ar dori ca cel puțin colegiuitorii UE, Consiliul UE și Parlamentul European, să își fi definit pozițiile pentru a negocia ulterior normele legale definitive. Instituția caută alternative europene la sistemele dominate de SUA, multe dintre acestea promovate din Statele Unite.
În cadrul Consiliului, mai multe surse indică faptul că președintele Eurogrupului, Pascal Donohoe, a acordat prioritate absolută proiectului. Altele adaugă că Polonia și Danemarca, care vor deține președinția UE în 2025, au făcut proiectul propriu, deși nu fac parte din Uniunea Monetară. Atât Varșovia, cât și Copenhaga au marcat cu roșu problemele de securitate în prioritățile lor.
Parlamentul, pe de altă parte, nu a început încă să dezbată propunerea, dar toate grupurile recunosc că există o grabă. Ceea ce lipsește este consensul. Social-democrații (S&D), Renew, Stânga și Verzii apără dezvoltarea euro digital și a unui sistem de plată public. În schimb, pe flancul drept, există diviziune. Partide precum Vox resping categoric măsura. În urmă cu câteva luni, Santiago Abascal afirma că euro digital „ne plasează direct sub tirania totală din partea instituțiilor”, în linia pozițiilor lui Donald Trump, care a interzis lucrările începute deja asupra dolarului digital. Pe de altă parte, alți lideri precum Giorgia Meloni s-au arătat favorabili: „Nu suntem împotriva euro digital, atâta timp cât nu este un înlocuitor” al numerarului, a afirmat aceasta în Cameră. BCE nu încetează să sublinieze că euro digital este un complement la numerar.
Partidul Popular European, chiar dacă a fost desemnat să coordoneze propunerea, are îndoieli legate de stabilitatea financiară. Raportorul este eurodeputatul spaniol Fernando Navarrete. El preferă o soluție privată paneuropeană, un fel de „Bizum continental”. Ideea nu este nouă, deși până acum nu s-a materializat. Totuși, de când euro digital a câștigat teren, proiectele private încep să se dezvolte: Bizum va avea interoperabilitate în Italia și Portugalia; băncile franceze, germane și belgiene au lansat Wero (parte a EPI), un grup care include entități financiare din mai multe țări și care a făcut apel la unificarea tuturor inițiativelor europene de plată.
Navarrete pregătește acum raportul pe care va trebui să îl prezinte contrapartidelor sale din Parlament. Se așteaptă să fie gata în jurul verii. Acolo își va putea expune poziția, deoarece Comisia Europeană nu intenționează să retragă propunerea legală. El, care a lucrat ani de zile la Banca Spaniei, susține că euro digital ar trebui să fie un plan B în cazul în care sistemul privat eșuează. Își justifică poziția prin riscul pe care euro digital l-ar presupune pentru stabilitatea financiară: se teme că, în caz de criză, deponenții ar putea să își retragă în masă depozitele din bănci pentru a le converti în euro digital.
„Este inerent instabil din punct de vedere financiar. Am creat un cadru legislativ pentru a descuraja oamenii să alerge la bancă; aceasta este prima dată când sectorul public creează un instrument al cărui efect nedorit este să faciliteze retragerile masive din bănci”, explică Navarrete. Această posibilitate, care a generat temeri și în alte grupuri de opoziție, se dorește a fi evitată prin stabilirea unei limite de deținere de câteva mii de euro. Aceasta este acum una dintre marile dezbateri, explică surse familiare cu discuțiile. Totuși, Navarrete pune la îndoială eficacitatea acestei sume, deoarece nu a fost niciodată testată. „Mă face foarte nervos pe mine și pe mulți parlamentari”, exclamă el.
Dezbaterea privind riscurile pentru stabilitatea financiară nu este străină celorlalte grupuri. Nikos Papandreou, raportor din umbră [shadow rapporteur] pentru euro digital din partea socialiștilor și democraților (S&D) în Parlamentul European, recunoaște că în trecut acest aspect îl preocupa, dar și-a schimbat părerea. „Nu vor scoate brusc banii din bancă, lucru pe care îl pot face și acum. În fața dificultăților financiare, banii ar ajunge în bilanțul BCE, ar rămâne în sistem. În schimb, fără euro digital, ar fi trimiși la o altă bancă sau scoși și puși sub saltea și nu am ști unde ajung. Euro digital nu va aduce instabilitate”, afirmă Papandreou.
Aripa mai de stânga a S&D vede euro digital chiar și ca un răspuns la avansul criptomonedelor și la posibilitatea ca acestea să creeze un ecosistem monetar paralel. Verzii aprobă și ei această măsură. Damian Boeselager, de la Volt, asigură că grupul său este în favoarea dezvoltării proiectului pe care îl definește ca fiind crucial pentru garantarea suveranității monetare. În aceeași linie se plasează și eurodeputații din grupul Stângii, care se alătură apărării acestei măsuri. Pasquale Tridico, raportor din umbră al grupului, avertizează că absența unui instrument comun și paneuropean reprezintă o pierdere economică puternică. „Este esențial pentru a consolida autonomia strategică a Europei, în termeni de suveranitate monetară și independență față de alte sisteme internaționale”, subliniază el.
Grupurile de stânga nu resping posibilitatea unei soluții private. Cu toate acestea, nu o văd ca pe o alternativă, ci mai degrabă ca pe o opțiune în plus pe piață. „Soluțiile private nu împiedică soluțiile publice, și viceversa”, rezumă Gilles Boyer, responsabil pentru acest dosar legislativ în cadrul Renew, grupul liberal.
În octombrie anul acesta se încheie faza de pregătire, iar instituțiile vor trebui să decidă dacă continuă dezvoltarea proiectului, conform calendarului BCE. Dar pentru a face acest lucru, este necesară legislația. Și printre eurodeputați există îndoieli dacă se va ajunge la timp. Navarrete prevede să își prezinte raportul pe parcursul acestui an, deși nu stabilește o dată și insistă că termenele sunt dictate de legislatori. Surse parlamentare cred că se câștigă timp pentru a oferi marjă sectorului privat, deși raportorul neagă categoric: „Nu intenționez să mă joc cu termenele. Provocarea dependenței excesive de furnizori non-europeni este gravă și trebuie rezolvată cât mai curând posibil.”
Navarrete enumeră avantajele euro digital: ar permite efectuarea plăților fără acoperire mobilă, cu niveluri mai mari de confidențialitate și prezintă riscuri mai mici de a fi folosit ca depozit de valoare. Cu toate acestea, rămâne o alternativă de ultimă instanță și el preferă soluția privată, căreia trebuie să i se acorde „un interval de timp care nu poate fi infinit”. Pentru Navarrete, cele două soluții nu pot coexista, deoarece piața este restrânsă. O inițiativă privată ar putea concura cu alți operatori precum Visa și Mastercard, dar nu cu unul public care ar opera cu avantaje, datorită subvențiilor și finanțării publice. „Dacă soluțiile private ajung mai întâi, nu există nevoie de euro digital”, afirmă el.
Deși BCE își continuă testările privind funcționalitățile de plată și cazurile de utilizare a euro digital, va veni un moment în care, fără legislație, nu va putea avansa. Iar dezvoltarea sa necesită timp: Piero Cipollone, membru al comitetului executiv al BCE, a estimat că, de la aprobarea normativelor, vor fi necesari aproximativ doi ani și jumătate pentru ca euro digital să vadă lumina zilei.
