În câteva cuvinte
Articolul analizează un discurs din 1988 al lui Ronald Reagan, în care acesta critica vehement protecționismul și ideea de «război comercial», subliniind beneficiile comerțului liber pentru pace și prosperitate. Viziunea lui Reagan, care amintea de efectele dezastruoase ale tarifelor din 1930 (Marea Depresiune), contrastează puternic cu politicile administrației Trump. Textul sugerează că abordarea actuală a SUA în comerțul internațional implică riscuri economice majore, iar un potențial factor de frânare ar putea fi reacția piețelor financiare (Wall Street).
Nu cu mult timp în urmă, liberalismul economic era una dintre cele mai solide baze intelectuale ale dreptei în Occident. Aşa a fost până la apariţia a ceea ce se numeşte iliberalism, un tip de capitalism sălbatic şi de prietenii oligarhice care reneagă nobilul ideal al lui Adam Smith sau John Locke. Noua dreaptă naţionalistă urmăreşte statul minimal şi impozite scăzute pentru bogaţi, dar demonizează comerţul liber. Donald Trump susţine că alte ţări îi fură pe americani prin deficitul comercial, ceea ce este o absurditate conceptuală. Dacă germanii nu cumpără maşini din SUA, în timp ce americanii cumpără maşini germane, este pentru că acestea îi satisfac mai mult sau sunt mai competitive. Nu este un furt. Este piaţa, prietene. Faceţi maşini mai bune.
De-a lungul istoriei, s-a vorbit limbajul comerţului sau cel al războiului. O ţară avea opţiunea de a-şi însuşi alte teritorii şi de a le jefui bogăţiile, sau de a încheia acorduri paşnice cu ele. Când Europa anilor cincizeci a dorit să se asigure că nu va mai trăi un alt mare război între Franţa şi Germania, a creat o piaţă comună. Şi nu a făcut-o pentru a supăra Statele Unite, aşa cum spune Trump în mod ignorant, ci încurajată de Washington, deoarece CEE (azi UE) şi NATO urmăreau acelaşi scop în acea reconfigurare a ordinii mondiale. Acum revine imperialismul şi scade adeziunea la liberul schimb, care nu fusese niciodată o cauză a stângii.
Ronald Reagan, preşedintele care a condus revoluţia conservatoare, a explicat acest lucru mai bine într-un discurs radiofonic din 1988, care a redevenit viral pe reţelele sociale. El spunea: «Prea des vorbim despre comerţ folosind vocabularul războiului. În război, pentru ca o parte să câştige, cealaltă trebuie să piardă. Dar comerţul nu este un război. Comerţul este o alianţă economică ce aduce beneficii ambelor ţări. Nu există pierzători, doar câştigători. Iar comerţul contribuie la întărirea lumii libere».
Reagan folosea pedagogia în respingerea sa fermă a protecţionismului: spunea corect că industriile presupus apărate prin tarife vamale devin mai puţin competitive. Şi a avut cuvinte vizionare: «Trebuie să fim atenţi la demagogii care sunt dispuşi să declare un război comercial împotriva prietenilor noştri, slăbind economia noastră, securitatea noastră naţională şi întreaga lume liberă, în timp ce flutură cinic steagul american».
Reagan a rostit acest discurs cu ocazia acordului de liber schimb cu Canada, ţara care acum a trecut brusc de la aliat apropiat la unul denigrat. «Partenerii noştri comerciali paşnici nu sunt duşmanii noştri; sunt aliaţii noştri», a spus preşedintele republican, care făcea trimitere la valorile fondatoare ale SUA: «În 1776, părinţii noştri fondatori credeau că merită să lupţi pentru comerţul liber. Şi putem celebra victoria lor pentru că astăzi comerţul este baza alianţelor care asigură pacea şi garantează libertatea noastră». Şi amintea cum valul de tarife aprobat de SUA în 1930 a agravat teribila criză economică de atunci: «Ni s-a spus că asta va proteja America de concurenţa străină şi va salva locuri de muncă în ţară; aceeaşi frază pe care o auzim astăzi. Rezultatul a fost Marea Depresiune, cea mai gravă catastrofă economică din istoria noastră». Căreia i-a urmat, să ne amintim, cel mai devastator dintre războaie.
Casa Albă pregăteşte pentru această miercuri punerea în scenă, cu toată fanfara, a «Zilei Eliberării», aşa cum numesc pedepsirea cu tarife exorbitante a aliaţilor istorici ai ţării. Nu, tariful nu este cel mai frumos cuvânt din dicţionar (după dragoste şi religie, a spus Trump). Tariful este un impozit pe care nu îl plătesc ţările de origine, ci consumatorii, care vor găsi mai scumpe bunurile care le plac, sau se vor vedea obligaţi să le aleagă pe cele care nu le plac atât de mult.
Dat fiind că nu mai există aproape nicio speranţă ca camerele Congresului sau justiţia să-l oprească pe Trump, doar Wall Street o poate face. Economia apare ca marele călcâi al lui Ahile al acestei preşedinţii imprudente. Dacă se precipită o recesiune, nimic nu indică faptul că va fi tranzitorie, aşa cum spune Trump, cu excepţia unei întoarceri bruşte a volanului, care nu poate fi niciodată exclusă în cazul său. Trump nu înţelege, dar Reagan înţelegea, că războiul comercial este acel tip de conflict în care toţi pot pierde.
