În câteva cuvinte
Moștenitorii Sultanului din Jolo solicită Spaniei despăgubiri de 16,63 miliarde de euro, acuzând-o că a împiedicat executarea unei hotărâri arbitrale împotriva Malaeziei. Un tribunal de arbitraj ICSID, cu trei membri desemnați, va analiza cazul. Disputa provine dintr-un contract de arendă din secolul al XIX-lea și implică acuzații de obstrucționare a justiției de către Spania.
Procesul de arbitraj prin care moștenitorii Sultanului din Sulu cer despăgubiri de 18 miliarde de dolari
Procesul de arbitraj prin care moștenitorii Sultanului din Sulu cer despăgubiri de 18 miliarde de dolari (aproximativ 16,63 miliarde de euro, la cursul actual) de la Spania face primii pași. Au fost desemnați cei trei arbitri care vor analiza dacă instituțiile spaniole au obstrucționat executarea unei hotărâri arbitrale care a condamnat Malaezia să plătească descendenților fostului conducător peste 13 miliarde de euro pentru încălcarea unui contract din secolul al XIX-lea. Aceasta înseamnă că procedura este demarată. Cei opt cetățeni filipinezi, succesori ai fostului lider, au reclamat la Centrul Internațional pentru Reglementarea Disputelor Investiționale (ICSID) — o instituție subordonată Băncii Mondiale — că Guvernul spaniol ar fi exercitat presiuni asupra instanțelor pentru a favoriza țara asiatică, cu care se presupune că avea în derulare un contract de vânzare de avioane. Prin urmare, aceștia cer acum statului spaniol să plătească despăgubirea recunoscută, plus dobânzi de întârziere.
Procesul de constituire a tribunalului a fost finalizat după ce apărările ambelor părți au convenit să o numească pe elvețianca Gabrielle Kaufmann-Kohler ca președinte al acestui organism colegial, conform înregistrărilor ICSID. Kaufmann-Kohler este unul dintre cei mai recunoscuți arbitri la nivel internațional și este președinte de onoare al Consiliului Internațional de Arbitraj Comercial. Anterior, reclamanții și pârâta au ales, individual, ceilalți doi arbitri care vor dezbate dacă Spania are vreo responsabilitate în faptul că valabilitatea hotărârii arbitrale pronunțate în 2021 este pusă sub semnul întrebării. Mai exact, moștenitorii lui Mohammad Jamalul Kiram II l-au desemnat pe germanul Stephan Schill; în timp ce Spania a avut încredere în francezul Alexis Mourre.
De acum înainte, începe numărătoarea inversă pentru a organiza, în termen de maximum 60 de zile, prima sesiune a arbitrajului în care se vor stabili regulile procedurii, cum ar fi limba, locul discuțiilor și calendarul procesual, conform normelor camerei de arbitraj cu sediul la Washington.
Cei opt cetățeni filipinezi — consiliați de avocatul britanic Paul H. Cohen, director al firmei internaționale Gray’s Inn Square,4-5 — au înregistrat în octombrie 2024 o cerere în care susțin că statul spaniol le-a redus capacitatea de a executa hotărârea pronunțată de arbitrul Gonzalo Stampa, care a considerat că Malaezia trebuie să restituie sumele pe care a încetat să le mai plătească pentru arendarea insulei Jolo, o insulă din sud-vestul Filipinelor. Astfel, ei susțin că Ministerul Afacerilor Externe a utilizat o metodă greșită pentru a notifica cererea inițială țării pârâte, care a invocat lipsa de apărare, deoarece nu cunoștea faptele care i se atribuiau.
Mai multe informații
Factura disputei de milioane dintre moștenitorii sultanului din Joló și Malaezia
De asemenea, documentul a criticat acțiunile Tribunalului Superior de Justiție din Madrid (TSJM) pentru anularea numirii lui Stampa ca arbitru în această dispută, la doi ani după începerea procedurii, și pe cele ale funcționarului administrativ al justiției pentru că l-a notificat pe Stampa cu privire la această decizie și l-a îndemnat să oprească procesul. Cu toate acestea, arbitrul a continuat să analizeze cererea și a mutat sediul procesului la Paris, ceea ce a dus la o condamnare de șase luni de închisoare pentru nesupunere. Această sentință nu este încă definitivă, deoarece se află în fața Curții Supreme.
Originile acestui litigiu, considerat unul dintre cele mai costisitoare din istoria arbitrajului, datează din 1878, când sultanul din Jolo a semnat un acord cu doi comercianți europeni pentru arendarea exploatării de perle, cuiburi de păsări și cherestea în nordul insulei Borneo și insulele adiacente, pentru prețul de 5.000 de pesos filipinezi. Arendașii au plătit prețul convenit până în 1946, când coroana britanică a preluat drepturile contractuale. Situația s-a schimbat în 1963, când Malaezia a început să efectueze plățile după obținerea independenței.
Descoperirea de noi resurse naturale, precum petrolul și gazele, în anii '80 și '90, i-a motivat pe moștenitori să încerce să renegocieze contractul, dar Malaezia a refuzat. Relațiile s-au rupt definitiv în 2013, după ce statul asiatic a susținut că teritoriul Jolo îi aparține în mod legitim din 1957. Din acest motiv, moștenitorii au inițiat un arbitraj în 2018, după ce Foreign Office (biroul de afaceri externe britanic) i-a îndemnat să rezolve problema direct cu Malaezia. Cu toate acestea, conflictul a ajuns să ricoșeze în Spania, deoarece, deși cererea împotriva țării asiatice a fost depusă la ICSID, au ales capitala spaniolă ca loc de discuție, deoarece Jolo a fost teritoriu spaniol în secolul al XVIII-lea.
Reclamanții nu au reușit încă să obțină recunoașterea hotărârii pronunțate de Stampa de către nicio instanță. Nici justiția franceză (în așteptarea unei hotărâri a Curții de Apel din Paris cu privire la validitatea acestei hotărâri), nici cea olandeză nu au dat, deocamdată, undă verde executării acesteia. Potrivit descendenților sultanului, aceasta este principala consecință a condamnării lui Stampa. Între timp, au căutat să blocheze activele malaeziene pentru a garanta plata datoriei și au vizat sediul a două filiale Petronas din Luxemburg.
