Dolarul nu a scăpat de volatilitatea puternică pe care o experimentează pieţele financiare în acest an, mai ales după preluarea mandatului de către noul preşedinte al SUA, Donald Trump, în ianuarie trecut. În aceeaşi lună, euro a scăzut până la 1,02 dolari, în zilele în care se vorbea despre paritatea dintre cele două monede, dar moneda comunitară a reuşit să recupereze puternic la mijlocul lunii martie trecute, ajungând la 1,094 dolari. Lovitura finală a venit odată cu anunţul din această săptămână privind politica tarifară a SUA: moneda se tranzacţionează la 1,10 dolari pe euro şi, de la începutul anului, s-a depreciat cu 6,25% faţă de rivalul său.

În spatele acestor oscilaţii puternice se află politica tarifară anunţată de Trump, aşteptările privind o încetinire a creşterii economice în SUA şi, de asemenea, anunţul Germaniei şi al altor ţări europene privind cheltuieli publice excepţionale pentru reînarmarea Europei, care s-a reflectat într-o creştere a randamentului obligaţiunilor germane pe 10 ani până la 2,73%, faţă de 2,35% la începutul anului.

Tarifele mai mari înseamnă mai multă inflaţie în SUA şi, prin urmare, rate ale dobânzii mai ridicate. În acest context, Europa va trebui să fie mai atractivă pentru investitorii globali dacă doreşte să finanţeze costul reînarmării, de asemenea, cu rate mai ridicate. Monedele joacă aici un rol important şi, aşa cum se întâmplă în acest exerciţiu complicat, contradicţiile nu lipsesc. «Trebuie să fim pregătiţi pentru o politică a dolarului slab. Dacă nu există recesiune, impunerea barierelor comerciale ar trebui să ducă SUA la o inflaţie ceva mai mare şi la rate mai ridicate, întărind dolarul. Acesta nu a fost cazul până acum, deoarece piaţa anticipează o încetinire abruptă a creşterii. Dacă dolarul s-ar întări din nou, probabil îl vom vedea pe Trump lansând mesaje pentru a încerca să-şi slăbească moneda», explică Ignacio Dolz de Espejo, director de Soluţii de Investiţii la Mutuactivos.

Aiman Shanks, de la Schroders, indică în aceeaşi direcţie: «Teoretic, tarifele şi o economie mai puternică ar trebui să beneficieze bancnota verde, dar incertitudinea privind ritmul haotic şi rapid al ordinelor executive de la sfârşitul lunii ianuarie, împreună cu impactul pe care acesta îl are asupra economiei americane, a diminuat clar entuziasmul investitorilor pentru activele în dolari. Această monedă ar putea avea încă o performanţă bună dacă se produce o fugă către activele defensive şi dacă inflaţia persistentă împiedică Rezerva Federală să relaxeze semnificativ politica monetară», explică el. O dovadă a acestei neîncrederi temporare faţă de dolar se observă în creşterea mai mare din acest an a burselor europene faţă de Wall Street.

Dar problema de fond pe care o ridică numeroşi analişti este dacă Trump doreşte ca dolarul să înceteze să mai fie moneda de rezervă mondială. O teamă care, aşa cum subliniază Benjamin Dubois, responsabil de Managementul Acoperirii la Edmond de Rothschild AM, are ca primă consecinţă «creşterea vertiginoasă a preţului aurului, care a devenit principalul activ de rezervă în lipsa unei monede care să poată oferi o alternativă reală la dolar. Uncia de aur a câştigat peste 60% până a depăşit 3.000 de dolari pe uncie», explică el.

O chestiune foarte relevantă, aşa cum indică matematicianul şi analistul Juan Ignacio Crespo: «Jumătate de lume este stupefiată privind şi cealaltă jumătate îngrozită de ceea ce i se va întâmpla dolarului ca monedă universal acceptată şi cheie de boltă a sistemului financiar global». Aproximativ 70% din tranzacţiile internaţionale se fac în dolari, iar preeminenţa sa a permis SUA să se finanţeze uşor şi la rate mai mici decât cele pe care ar trebui să le plătească dacă nu ar avea statutul de rezervă mondială.

«Recenta cădere a dolarului ar putea fi începutul unei tendinţe subiacente mai profunde, iar al doilea mandat al lui Trump ar putea face ca dolarul să piardă statutul dominant de care s-a bucurat în ultimul deceniu», explică Benjamin Dubois. Şi adaugă: «Această restructurare, teoretizată de Stephen Miran, principalul consilier economic al lui Donald Trump, se bazează pe convingerea că dolarul trebuie să se deprecieze pentru a permite reindustrializarea SUA. Tarifele sunt un element central al strategiei sale, care incită alte ţări să ajungă la un acord privind monedele. Este ceea ce se cunoaşte ca acordul Mar-a-Lago, similar acordurilor anterioare privind monedele denumite după locul unde au fost semnate, cum ar fi Bretton Woods (1944), Plaza (1985) şi Louvre (1987)», conchide el.

Consecinţe

Regatul dolarului s-a consolidat fiind perceput internaţional ca moneda cu cel mai mic risc. Euro nu a reuşit în cei 25 de ani de implementare să ocupe acest loc şi, mai recent, intenţiile ţărilor emergente BRICS (Brazilia, Rusia, India, China şi Africa de Sud) de a crea o monedă concurentă nu s-au materializat. Philippe Waechter, economist şef la Ostrum AM, încearcă să vizualizeze o nouă lume în care dolarul a fost detronat ca monedă de rezervă, iar aprecierile sale sunt îngrijorătoare, deoarece crede că un cadru monetar îndepărtat de dolar ar ridica multe întrebări, printre care se remarcă cea a lichidităţii şi o ajustare lungă şi dureroasă pentru creştere şi ocuparea forţei de muncă.

«Pierderea încrederii în dolar derivată din politica Casei Albe nu se va traduce spontan într-un nou cadru. Procesele sunt lungi şi haotice, cu riscul de a fi asociate cu conflicte, deoarece lipsa ajustării în fiecare zonă ar provoca tensiuni care ar putea deveni insuportabile. Virajul american, dimensiunea sa autocratică şi izolaţionismul său nu îi liniştesc pe investitori în privinţa activelor americane şi a dolarului. Dar schimbarea inevitabilă va aduce haos», explică Waechter.

Previziuni faţă de euro

Faimosul «Ziua eliberării» a sosit şi, odată cu ea, lumea a intrat într-un război comercial global. Miercurea trecută, preşedintele SUA, Donald Trump, a anunţat un tarif universal de 10% şi sancţiuni mai mari pentru partenerii săi economici majori. În cazul Uniunii Europene, taxa va fi de 20%, o barieră care se ridică la 34% pentru China. Aceste măsuri fără precedent, susţinute de false nemulţumiri comerciale, au un impact direct asupra multiplelor variabile economice, iar unul dintre cele mai clare efecte este asupra pieţei valutare. Toate previziunile privind evoluţia cursului de schimb dintre euro şi dolar au devenit maculatură. Ceea ce pare clar este că moneda europeană va continua să se întărească faţă de bancnota verde. Dar până unde? Deocamdată, joi, la o zi după anunţul măsurilor, euro a tr&abrave;it cea mai bun&abrave; zi faţă de rivalul său din 2015. În ciuda aprecierii acumulate până acum, experţii de la Citi văd marjă pentru o apreciere suplimentară şi îşi stabilesc obiectivul pe termen mediu la un curs de schimb de 1,15 dolari pentru fiecare euro. Se aşteaptă o creştere mai mică a economiei americane, care să forţeze Rezerva Federală să fie mai agresivă în scăderea ratelor dobânzii.