A existat o epocă în care casele de economii dominau economia spaniolă. În timp ce marile bănci erau mai preocupate să-și consolideze expansiunea internațională, aceste entități s-au concentrat pe creșterea în Spania, atât în afacerile lor financiare, cât și prin investiții în mari companii naționale prin achiziționarea de participații în capitalul acestora. Au fost un actor cheie în „spaniolizarea” companiilor importante în procesele de privatizare lansate de stat, au acționat ca o plasă de siguranță prin salvarea financiară a unor companii relevante și au fost întotdeauna dispuse să constituie nuclee de control pentru a stabiliza alte firme și a sprijini conducerile acestora.

Erau anii ’90, când La Caixa, de exemplu, era prezentă în Repsol, pe atunci Gas Natural Fenosa sau Abertis. Caja Madrid făcea același lucru cu Indra, Iberia, Sacyr sau Cepsa. Investitori de acest tip au fost prezenți și în alte firme de dimensiuni mai mici, precum Deoleo (proprietarul Carbonell), Duro Felguera, Tubacex sau Abengoa. Mai mult de două decenii mai târziu, și după ce vechiul model al caselor de economii a dispărut ca urmare a exploziei bulei imobiliare și a Marii Recesiuni din 2008, fundațiile bancare, consolidate ca administratori ai operelor sociale și acționari principali ai băncilor lor de referință, au devenit, de asemenea, vârful de lance al noilor holdinguri industriale care, adesea, nu sunt cu nimic mai prejos de efortul secolului trecut.

Prima care a făcut o mișcare a fost Criteria, brațul financiar al Fundației La Caixa. Noul său director general, Ángel Simón, a clarificat noua direcție a holdingului acum aproximativ un an, la prezentarea noului său plan strategic. Această foaie de parcurs presupune creșterea valorii activelor sale cu 48%, până la 40.000 de milioane de €, investind 22.000 de milioane în participațiile considerate strategice. Această strategie de investiții s-a făcut deja simțită pe piață. Este adevărat că dintre moștenitorii vechilor case de economii, universul La Caixa a fost cel care a menținut cea mai mare pondere industrială, cu participații în Naturgy, Cellnex sau Telefónica. În ultimele luni, brațul investițional a intrat în capitalul ACS, Puig sau Inmobiliaria Colonial, și și-a consolidat participația în Telefónica până la 10%.

Acțiunile ample întreprinse de echipa lui Fainé au avut ecou și la unii dintre omologii săi. Ultimul care a pariat pe această strategie a fost Kutxabank, o bancă născută din unirea celor trei case de economii basce: BBK, Kutxa și Caja Vital. Acum câteva săptămâni a anunțat lansarea Indar, o societate dotată cu 500 de milioane de €, prin care intenționează să preia participații în companii, atât în societăți considerate „motoare”, cât și pentru a crea platforme de investiții. Cu posibilitatea de a o lista la Bursă în viitor, activitatea acestei firme va fi independentă de cea a fundațiilor care controlează banca, deși deschide ușa către co-investiții în anumite cazuri concrete. Această mișcare se înscrie în obiectivul băncii de a-și consolida capacitățile de finanțare a companiilor.

În plus, Kutxabank deține un portofoliu bogat de participații industriale, care include participații în Iberdrola (1,59%), Ingeteam (12,86%), CAF (10,23%) și Petronor (14,02%). Chiar luna aceasta a convenit plata unui dividend în natură în valoare de 400 de milioane de €, prin distribuirea unei părți din acțiunile sale Iberdrola, care vor trece în proprietatea celor trei fundații care compun acționariatul său, iar participația sa va fi redusă la 1,15%. În afara acestor aspecte se află activitatea acestor fundații. Un exemplu este posibilitatea ca primul său acționar, BBK, să participe alături de Sidenor în consorțiul pentru achiziționarea Talgo.

În această linie, Fundația Unicaja a făcut, de asemenea, recent un pas înainte în acest domeniu. A achiziționat 35% din Alma Cruceros, o companie din Malaga specializată în turismul de croazieră. În 2024 a achiziționat 40% din Universitatea Tehnologică Atlantic-Mediteraneană, prima universitate privată online din Andaluzia. Iar în 2018 a fondat societatea Fundalogy, pentru a investi în startup-uri. Reprezentanții entității explică faptul că urmează o strategie de diversificare a portofoliului, cu scopul de a crește autonomia și sustenabilitatea operei sociale.

În afara acestei mișc&ari se află domeniul aragonez. Ibercaja nu are astfel de planuri pentru a crește participațiile industriale. Fundația deține doar investiții în clădiri și patrimoniu artistic, în timp ce banca este, de asemenea, acționar al unei societăți cu cele cinci stațiuni de schi aragoneze și are o participație în Grupo Henneo, editor al Heraldo de Aragón și 20 Minutos. Nu prevede multe schimbări deocamdată.

Modelul anterior a fost spulberat de Criza din 2008. Vechile case de economii, afectate de o gestionare excesiv politizată, s-au aflat în centrul prăbușirii bancare, care s-a soldat cu salvarea sectorului de către Bruxelles cu până la 100.000 de milioane de €. Autoritateațile europene au forțat lichidarea acestei structuri, transformarea afacerilor pur financiare în bănci, profesionalizarea managementului lor și lăsarea fundațiilor bancare ca simpli acționari ai societăților, de obicei listate la Bursă. Puterea industrială s-a diluat complet.

Mișcarea a avut consecințe pozitive, cum ar fi creșterea solvabilității acestor entități, dar a dus și la o absență a capitalului național și a investitorilor spanioli dispuși să susțină proiecte industriale, lucru care a început să se schimbe în ultimele luni. Casele de economii au fost din nou chemate într-un moment de repliere națională și în care dotarea Spaniei și a Europei cu autonomie strategică a apărut ca un obiectiv cheie al guvernelor. În plus, mișcările Criteria s-au dovedit a fi foarte profitabile. Compania a încheiat anul 2024 cu un profit net de 1.061 milioane de €, cu 30% mai mult decât anul anterior, datorită recoltei bogate de dividende de la companiile în care Criteria deține participații (1.878 milioane, cu 69% mai mult, depășind astfel previziunile).