Cheia în dezbaterea zgomotoasă privind viitorul nuclear în Spania nu este ideologia, ci cifrele: sunt calculele rentabile pentru ca cele cinci centrale ale țării să continue să opereze dincolo de ceea ce este prevăzut în planificarea energetică aprobată de Guvern și susținută de Bruxelles? Iar pentru a face aceste calcule, un factor determinant este costul de miliarde de euro al gestionării deșeurilor radioactive și al dezafectării viitoare a centralelor, ceea ce le diminuează competitivitatea față de energiile regenerabile și stocarea electricității.

Această gestionare trebuie asumată de marile companii electrice, proprietare ale centralelor nucleare, prin intermediul unor taxe stabilite de Guvern și gestionate de o companie publică: Enresa. Guvernul, după actualizarea planului național de gestionare a deșeurilor radioactive, care era depășit, a aprobat în iunie o creștere a taxei cu 30%. Și în mijlocul dezbaterii privind închiderea centralelor, una dintre proprietare, Iberdrola, a intentat o acțiune în contencios administrativ împotriva Enresa, în care îi reclamă 323,94 milioane de euro daune și prejudicii pentru această majorare.

Iberdrola — la fel ca Endesa, Iberenergía și Foro Nuclear (lobby-ul care grupează interesele industriei nucleare) — deschisese deja o cale judiciară împotriva Guvernului pentru majorarea taxei derivate din actualizarea Planului General de Gestionare a Deșeurilor Radioactive (PGRR), aprobat în decembrie 2023 și care a înlocuit o versiune ce data din 2006. În septembrie anul trecut, companiile au dat în judecată Guvernul la Curtea Supremă pentru creșterea sumei pe care trebuie să o plătească către Enresa pentru gestionarea deșeurilor lor.

Dar una dintre aceste companii electrice, Iberdrola, decide acum să facă un pas mai departe în această bătălie și specifică clar în cererea sa presupusele daune pe care i le va genera această creștere: aproape 324 de milioane pe care nu le reclamă Executivului, ci companiei publice de gestionare a deșeurilor radioactive.

Surse din cadrul Iberdrola au confirmat depunerea acestei reclamații și argumentează că Guvernul «a schimbat unilateral regulile jocului», referindu-se la această majorare. Și indică faptul că reclamația împotriva Enresa a fost depusă la sfârșitul lunii februarie.

În iulie anul trecut, Iberdrola și Endesa amenințaseră deja cu o reclamație patrimonială similară celei prezentate acum de compania condusă de Ignacio Sánchez Galán. Printr-un burofax trimis către Enresa, avertizau că, în fața majorării taxelor, își rezervă «dreptul de a adopta orice tip de măsură» împotriva companiei publice, precum și reclamarea «posibilului prejudiciu patrimonial» care li s-ar putea cauza. Dar abia acum, când presiunea împotriva Guvernului privind închiderea centralelor nucleare a crescut și companiile electrice s-au întâlnit cu Ministerul pentru Tranziție Ecologică pentru a aborda acest subiect, a fost depusă acțiunea în justiție.

Principalul argument pentru această reclamație, așa cum explicau companiile electrice în burofaxul lor din vara trecută și în documentele depuse la Curtea Supremă, este presupusa încălcare a contractului în care ar fi incurat Enresa și Guvernul, explică surse familiare cu reclamația. Acel contract la care se referă companiile electrice este protocolul pe care l-au semnat în 2019 cu compania publică, în care se stabilea calendarul de închidere a centralelor, care va începe cu deconectarea primului reactor de la Almaraz în 2027 și se va încheia cu Trillo în 2035. Pe lângă stabilirea acestei rute de închidere ordonată, care a servit ulterior la actualizarea planului de gestionare a deșeurilor radioactive, s-a stabilit un plafon pentru majorarea taxei de gestionare a acestor deșeuri.

Dar între 2019 — când s-a semnat protocolul — și 2023 — când s-a aprobat noul plan de gestionare a deșeurilor — s-a produs un eveniment important: Guvernul a renunțat la ideea ca deșeurile radioactive de cea mai mare intensitate și periculozitate, în principal combustibilul uzat, să fie stocate într-un singur depozit. Vor fi, în schimb, șapte depozite (situate în locațiile unde au operat centralele nucleare) care vor păstra aceste deșeuri în următoarele cinci decenii până când, teoretic, se va construi un depozit geologic profund centralizat. Executivul argumentează că s-a optat în final pentru soluția celor șapte depozite din cauza imposibilității de a găsi un guvern regional dispus ca regiunea sa să găzduiască deșeurile radioactive de înaltă intensitate de la toate centralele din țară. Iar această multiplicare a silozurilor a avut un impact asupra creșterii taxelor pe care acum le denunță companiile electrice.

Apărarea protocolului de închidere

Ceea ce este curios în acest caz este că recursurile companiilor electrice și ale lobby-ului nuclear împotriva Guvernului și Enresa se bazează pe această presupusă încălcare a protocolului din 2019 în care s-a stabilit calendarul de închidere eșalonată a centralelor. Cu toate acestea, companiile afirmă public de câteva luni că acest calendar ar trebui modificat, dar numai dacă s-ar modifica ceea ce numesc fiscalitate, referindu-se la taxa pe deșeuri radioactive și alte impozite naționale și regionale, pentru ca operațiunile centralelor să rămână rentabile.

Însă Guvernul, de fiecare dată când este întrebat despre acest subiect, susține că nu are pe masă nicio solicitare concretă din partea companiilor electrice privind prelungirea duratei de viață a centralei din Almaraz (regiunea Cáceres), prima care urmează să fie închisă, nici a calendarului în ansamblu. Săptămâna trecută, vicepreședinta a treia, Sara Aagesen, și echipa sa s-au întâlnit cu companiile electrice pentru a aborda acest subiect, dar surse din Ministerul Tranziției Ecologice susțin că acestea nu au prezentat încă o propunere concretă. Întrebată despre taxa Enresa, Aagesen a insistat că costul gestionării deșeurilor nu poate fi suportat de cetățeni, ci trebuie asumat de companiile energetice.

La rândul său, sectorul pro-nuclear argumentează că instabilitatea internațională și întârzierea, în unele cazuri, a stocării energiei pentru a valorifica întregul potențial regenerabil reprezintă un motiv bun pentru a regândi calendarul de închidere a centralelor naționale, care în prezent contribuie cu aproximativ 20% la producția de energie. Dar întrebarea principală rămâne aceeași: sunt calculele rentabile pentru ca acestea să continue să funcționeze?