În câteva cuvinte
Spania se confruntă cu o dezbatere aprinsă privind propunerea de a reduce săptămâna legală de lucru de la 40 la 37,5 ore. În timp ce mediul de afaceri avertizează asupra unor costuri semnificative, susținătorii măsurii argumentează că aceasta ar putea impulsiona productivitatea și ar aduce beneficii lucrătorilor.
Inițiativa guvernului spaniol de a reduce durata maximă legală a săptămânii de lucru de la 40 la 37,5 ore, fără reducerea salariului, întâmpină o rezistență puternică. Această măsură, promovată activ de al doilea viceprim-ministru și ministru al Muncii, Yolanda Díaz, a devenit un punct central al agendei guvernamentale și a fost acum transmisă Parlamentului pentru examinare.
Cu toate acestea, detractorii acestei reforme, în special principalele asociații de afaceri și o parte a mediului academic, exercită o rezistență fermă. Argumentele lor principale sunt de natură economică. Diverse studii estimează o creștere directă a costurilor cu forța de muncă pentru companii de aproximativ 24 de miliarde de euro. Alți analiști adaugă la aceasta un impact sub forma unei creșteri mai mici a PIB-ului și a scăderii ritmului de creare a locurilor de muncă.
Unul dintre primele calcule, realizat de cercetători pentru BBVA Research, a indicat că reducerea legală a timpului de lucru va determina o creștere a costurilor salariale suportate de companii echivalentă cu 1,5% din PIB (aproximativ 24 de miliarde de euro). Economiștii susțin că, „fără măsuri compensatorii” pentru a contracara această creștere a costurilor, reducerea săptămânii de lucru va diminua creșterea anuală medie a PIB-ului cu aproximativ șase sau șapte zecimi de punct procentual în primii doi ani de aplicare. De asemenea, în această perioadă, crearea preconizată de locuri de muncă ar scădea cu opt zecimi de punct procentual anual.
Toate aceste aspecte combinate ar putea ridica costul total al acestei măsuri pentru economia spaniolă la aproximativ 48 de miliarde de euro, conform celei mai recente actualizări (aprilie) a studiului privind impactul reducerii zilei de lucru, elaborat de asociația IMM-urilor, Cepyme (parte a CEOE). Această asociație afirmă că realizează o „estimare conservatoare” a impactului, care se descompune astfel: un efect direct de aproximativ 13,9 miliarde de euro din cauza orelor de muncă care nu vor mai fi prestate, dar vor fi plătite (guvernul estimează că măsura va afecta aproximativ 12,5 milioane de salariați), la care se adaugă un al doilea impact de aproximativ 33,8 miliarde de euro, reprezentând valoarea adăugată brută care nu va mai fi produsă din cauza reducerii timpului de lucru, conform estimărilor economiștilor Cepyme.
De fapt, companiile mai mici vor fi cele mai afectate, conform profesorului de Economie Aplicată Jesús Ferreiro Aparicio. Acesta subliniază că acordurile la nivel de companie (majoritatea în marile companii) stabilesc deja săptămâni de lucru mai scurte decât cele din acordurile sectoriale (cu 47 de ore mai puțin pe an). Prin urmare, posibilele efecte negative ale unei săptămâni de lucru mai scurte se vor concentra asupra IMM-urilor și a angajaților acestora.
În acest context, o altă preocupare este posibila creștere a orelor suplimentare prestate pentru a menține producția, cu riscul ca acestea să nu fie plătite sau compensate corespunzător. Asociația lucrătorilor independenți ATA (parte a CEOE) a cuantificat costul suplimentar al acestor posibile ore suplimentare la aproximativ 200 de euro lunar pe angajat, în special în afacerile mici.
Sectoarele economice vor fi, de asemenea, afectate diferit. Patru ramuri de activitate sunt vizate în mod deosebit, deoarece în acestea 90% dintre angajați lucrează în prezent peste 38,5 ore săptămânal și, prin urmare, vor fi cele care vor reduce cel mai mult timpul de lucru. Este vorba, în ordine: ospitalitatea (reducere medie de aproape două ore pe săptămână, 112 minute), informațiile și comunicațiile (109 minute), comerțul (98 minute) și sectorul agrar, zootehnie și pescuit (97 minute mai puțin pe săptămână).
Asociația Exceltur a realizat o estimare sectorială pentru companiile din activități legate de turism. Ei au calculat că reducerea săptămânii maxime de lucru va însemna o scădere de 5,7 milioane de ore săptămânal (aproape 300 de milioane anual) în aceste companii, ceea ce le va obliga să le suplinească, generând un cost anual de 2,348 miliarde de euro doar pentru sectorul turistic. Aceștia au subliniat că 75,4% din orele care nu vor mai fi prestate se află în poziții care nu pot fi compensate printr-o utilizare mai eficientă a timpului de lucru, estimând că măsura va crește costurile salariale totale și va reduce profiturile cu 4,9%.
În schimb, cei care susțin această măsură argumentează că va îmbunătăți productivitatea lucrătorilor și a economiei în general. Deși studiile cantitative ample privind această îmbunătățire sunt limitate, se aduc ca exemple țări din UE (Irlanda, Danemarca, Belgia, Austria, Finlanda, Suedia, Germania) unde productivitatea pe angajat și oră lucrată este superioară mediei europene, în timp ce orele lucrate sunt sub media comunitară.
Cercetătorii recunosc beneficiile potențiale atât pentru angajați, cât și pentru companii, dar numai dacă reducerea programului de lucru este însoțită de o îmbunătățire „prealabilă” a productivității. Prin urmare, companiile ar trebui să poată produce la fel cu mai puține ore de muncă.
Argumentul economic în favoarea reducerii timpului de lucru, adus de economiști, este că, în ultimele decenii, creșterile reale ale PIB-ului și productivității muncii au depășit semnificativ creșterea salariilor, creând un decalaj. Reducerea săptămânii legale maxime ar contribui la reechilibrarea distribuției veniturilor în beneficiul populației active și la avansarea către obiectivul asigurării unei vieți mai bune pentru întreaga populație.
Cu toate acestea, criticii insistă că o reducere forțată a programului de lucru, menținând salariile constante, va duce la o creștere a costurilor salariale unitare. Acest lucru ar putea avea efecte adverse asupra competitivității companiilor, a evoluției ocupării forței de muncă și a PIB-ului. Ei adaugă că aceste efecte negative ar fi mai accentuate în IMM-uri, unde marjele sunt mai mici, și în sectoarele turismului, ospitalității și comerțului.
Susținătorii reducerii timpului de lucru prin lege se referă adesea și la studiul realizat în 2022 și 2023 în Marea Britanie, pe aproape 3.000 de angajați din 60 de companii care au testat săptămâna de lucru de 4 zile. Rezultatele au arătat că productivitatea s-a menținut sau s-a îmbunătățit pentru 92% dintre companii, iar veniturile au rămas stabile sau au crescut la majoritatea. De asemenea, s-a înregistrat o îmbunătățire semnificativă a bunăstării lucrătorilor: 39% s-au declarat mai puțin stresați, iar concediile medicale au scăzut cu 65%.
