Războiul bate la ușă și Europa oscilează între două idei

Conflictele belice sunt o prelungire a politicii prin alte mijloace și niciun război lung nu a adus beneficii vreunei țări. Între Clausewitz (1780, Despre război) și strategul chinez Sun Tzu (500 î.Hr., Arta războiului) se află peste 2.000 de ani pavate cu investiții uriașe în resurse pentru apărare și atac. Invazia rusă a Ucrainei și noua administrație a SUA au dat peste cap ordinea internațională, alianțele politice și militare (NATO) și, cel puțin în Vechiul Continent, bazele industriei de apărare.

Europa, împinsă de SUA, a decis să accelereze cheltuielile. Între 2021 și 2024, conform datelor de la Real Instituto Elcano, cheltuielile pentru apărare s-au ridicat la 326.000 de milioane de euro în Europa, o creștere de 30%, din care industria sa a obținut venituri de 159.000 de milioane. Bruxelles-ul vrea alte 800.000 de milioane în următorii patru ani. O accelerare care trage după ea statele. Și pe companiile lor, care, în cazul Spaniei, sunt multe — peste 400, conform Ministerului Apărării — și de dimensiuni reduse.

Compania Indra — 28% capital public — emerge ca embrionul unui campion național în sector, cu ochii ațintiți asupra unor companii precum Santa Bárbara — controlată de General Dynamics — sau ITP Aero. Acesta este scenariul în care bat tobele: industria de apărare spaniolă este a patra din UE ca volum de afaceri (8.042 de milioane în 2023), după Franța, Germania și Italia: practic la egalitate cu Suedia și urmată de Olanda și Polonia. Exportă aproximativ 50% din cifra de afaceri.

Este un ecosistem în care se remarcă câteva companii mari (Indra și compania publică Navantia în frunte) între un grup de companii mijlocii (GMV, EM&E, Sener…) și sute de companii mici legate de lanțuri extinse de aprovizionare cu produse și servicii. Industria spaniolă de apărare lucrează în diverse domenii, de la platforme terestre, navale sau aeriene până la sisteme de informații și comunicații pentru comandă și controlul operațiunilor militare.

Dar nu are capacitatea suficientă pentru a dezvolta sisteme cu costuri ridicate de proiectare și dezvoltare: de aici și colaborarea cu companii din alte state în proiecte precum avionul de vânătoare Eurofighter, avionul A-400M sau Viitorul Sistem Aerian de Luptă (FCAS). Industria are nevoie din ce în ce mai mult de lanțuri de aprovizionare complexe care depășesc granițele pentru anumite subsisteme și componente.

Noile coordonate în (dez)ordinea internațională surprind Spania într-o poziție delicată. Clasamentul NATO plasează țara pe ultimul loc în ceea ce privește cheltuielile pentru apărare ca procent din PIB, cu 1,28%. Ultimul dintre 31 de aliați, în urma Sloveniei sau Luxemburgului. Cu ultimele date privind cheltuielile din 2024, investițiile în apărare reprezintă aproximativ 400 de euro per capita, mai mult sau mai puțin cât costă într-un magazin specializat o replică a puștii AK47 pentru a trage cu bile de plastic.

O cifră modestă, conform analiștilor precum fostul ministru al Industriei Miguel Sebastián, care susține creșterea cheltuielilor cu un argument solid: «Un stat de bine fără securitate nu este un stat de bine (Al rojo vivo, La Sexta)». Un răspuns care avansează în dilema de fond: drone și/sau pensii. Linia roșie subțire.

Efort bugetar

«Între 2014 și 2024», susține Félix Arteaga, de la Real Instituto Elcano, «Spania și-a crescut cheltuielile [pentru apărare] cu 10.215 milioane de euro, de la 9.508 milioane la 19.723 milioane, o creștere de 107%». Un procent semnificativ, indiferent dacă cheltuielile reale sunt diseminate în alte rubrici bugetare. Rata, conform Arteaga, denotă un efort bugetar incontestabil.

«Dar creșterea relativ ridicată a economiei noastre în această perioadă», afirmă el, «diluează vizibilitatea sa: în termeni de PIB, cheltuielile noastre pentru apărare au crescut cu mai puțin de patru zecimi — mai exact, 0,36% —, de la 0,92% la 1,28% din PIB». O situație pe care Guvernul s-a angajat să o corecteze, cu o creștere a cheltuielilor pentru apărare pentru a atinge 2% înainte de 2029.

Dar în această industrie, numerele și procentele nu sunt totul. Este important cum sunt utilizate mijloacele. Spania, aparent, plasează cu eficacitate resursele atunci și acolo unde este nevoie. Indicele Elcano de Prezență Globală indică faptul că Spania dispune de a șasea cea mai mare capacitate de proiecție globală a NATO, cu un registru de aproape două ori mai mare decât Germania, Canada, Olanda și Grecia, de peste șase ori mai mare decât România, Polonia, Portugalia, Danemarca, Norvegia și Belgia și de 20 de ori mai mare decât restul tabelului.

Centrul de cercetare Rand, într-un raport preluat de publicația de analiză internațională El Orden Mundial, asigură că Spania contribuie la NATO cu 3,03%, măsurat în sarcină economică. Cifra plasează țara în primul nivel, împreună cu alte șapte țări care depășesc, de asemenea, 3% din sarcină.

Această capacitate depinde în mare parte de furniturile pe care le oferă companiile din sector. În Spania, conform Strategiei Industriale de Apărare 2023, există 400 de companii dedicate Apărării (553, conform anuarului Spain Defence and Security Industry). Generează 36.000 de locuri de muncă directe.

Radiografia sectorului realizată de Institutul de Comerț Exterior (ICEX) este revelatoare. «Sectorul Apărării în Spania este un sector fragmentat și reglementat, format dintr-un număr mic de companii mari (platforme și sisteme) care conduc principalele subsectoare de activitate ca tractoare ale industriei naționale, urmate de mici furnizori de prim nivel și, în cele din urmă, de un număr mare de companii mai mici care completează lanțul de aprovizionare». Teritoriul comanche al industriei militare.

Fragmentarea sectorului este o chestiune cheie. Tehnicienii institutului de comerț consideră că «reprezintă o barieră de creștere care trebuie depășită dacă se dorește câștigarea competitivității internaționale». Sectorul are puncte forte, precum înalta calificare a profesioniștilor săi, dar se confruntă cu alte provocări.

Una dintre cele importante este necesitatea de a proteja lanțurile de aprovizionare, ceea ce include asigurarea materiilor prime și conservarea resurselor cele mai critice. «Un factor diferențial în această industrie», asigură cei de la ICEX, este «pariul său înnăscut și permanent pe inovație ca rațiune de a fi». Sectorul alocă 10,7% din cifra de afaceri pentru C+D+I.

Este piatra unghiulară a unei industrii care nu are o singură față. Documentul Strategie Industrială de Apărare 2023 o recunoaște. Militarul nu este totul. «Sectorul Apărării», conține documentul, «depinde din ce în ce mai mult de inovația din sectorul civil, astfel încât cercetarea în materii cu dublă utilizare oferă oportunități mari și ridică provocări, deoarece tehnologiile de ultimă oră, precum inteligența artificială (IA), vehiculele fără pilot, big data, cuantica sau nanotehnologiile se dezvoltă și se produc în principal în sectorul civil».

Rafael Orbe, director general de Apărare al companiei de inginerie Sener, apără o schimbare de abordare în activitatea companiilor. «Avem un model istoric în care industria de Apărare trăia de pe urma Forțelor Armate, când trebuie să trăiască pentru Forțele Armate. Trebuie să fie mai puțin reactivă și mult mai proactivă. Acest lucru, care pare evident, nu este atât de evident, deoarece implică faptul că industria de Apărare trebuie să fie în fruntea dezvoltărilor: trebuie să anticipeze cum noile tehnologii și progresele tehnologice pot rezolva nevoile», conform lui Orbe.

Jordi Esteve, partener la PwC, consideră că viitorul companiilor de Apărare nu constă doar în creșterea bugetelor. «Resursele trebuie să vină la pachet și cu o anumită coordonare cu sectorul privat», susține el. Un factor esențial atunci când, în opinia sa, «există posibilități de a exista multe mișcări [antreprenoriale] și posibile concentrări».

«Vom reveni, probabil, la mișcări ale companiilor mari care absorb companii mici pentru a putea integra lucruri mai rapid: vom vedea crearea de noi companii și vom vedea, de asemenea, poate o fuziune transnațională», prevede Esteve. Sunt timpuri noi.

Echipamentele de bază ale unui arcaș montat pe car sau pe cal nu au suferit variații timp de 3.000 de ani (J. Keegan. Istoria războiului). În prezent, modul de a face război se schimbă vertiginos. Pe câmpul de luptă, echipamente foarte costisitoare — tancuri de luptă la 30 de milioane unitatea — se transformă în vechituri din cauza impactului unor invenții (drone) dezvoltate de companii civile care costă doar câteva mii de euro.

O chestiune de scară

«Dezvoltarea industriei de echipamente cu costuri ridicate care sunt compromise de produse tehnologice cu costuri reduse nu are logică», explică Arteaga. «Nu contează atât producția marilor platforme, echipamente grele, ci inovația și irupția tehnologică. Important este dacă tehnologia permează de la militar la civil și invers. Și în acest moment, acesta este handicapul industriei spaniole», adaugă el.

Chestiunea integrării și a dimensiunii (scara) nu este nouă. «Industria vede chestiunea scării cu un anumit scepticism», explică acest expert, «pentru unele lucruri sunt necesari campioni naționali: deoarece există zone — navală, aerospațială — unde integrarea verticală este importantă. În altele, cele mai bine pregătite sunt întreprinderile mici și mijlocii. Dacă acestea se integrează în campioni mari, în loc să investească în C+D+I cu spectru larg, vor investi în C+D+I care este garantată de plata Apărării».

Consultanța Accuracy susține în analiza sa asupra sectorului că «nu se observă o creștere a activității de F&A [fuziuni și achiziții] în ciuda unei dorințe puternice și a unei indicații politice de consolidare». Luis Fornells, de la Grupul Oesía — inginerie cu dublă utilizare, 300 de milioane de contractare în 2023 —, a explicat-o în cel de-al VI-lea Forum de Apărare care a avut loc în noiembrie trecut: «Preferăm să investim în tehnologie și talent înainte de a cumpăra acțiuni».

Există cel puțin două motive care pot explica faptul: evaluările ridicate actuale ale companiilor și așteptarea unor beneficii și mai mari. Mai multe avioane Eurofighter în baza aeriană Los Llanos (Albacete), în noiembrie trecut. Joan Valls (Urbanandsport / NurPhoto / Getty Images)

Ignacio Lliso, partener la Accuracy, explică faptul că «există interes pentru operațiuni, dar multe companii sunt familiale, au o dimensiune semnificativă și speră să obțină beneficii. Nu văd multe dorințe ale celor mici de a fi cumpărați, dar da de a participa la programe europene mari și de a deveni companii relevante». Pentru Lliso, «marea schimbare este că Europa va începe să investească mai mult în dezvoltarea capacităților sale, ceea ce va permite fiecărei țări să își dezvolte industria. Problema este să decidem cum se finanțează». Eterna dilemă a tunurilor sau untului.

În timp ce sunt ordonate elementele și necunoscutele ecuației — necesitate, urgență și resurse —, așteptările explodează. Evaluarea companiilor de Apărare — relația dintre valoare și beneficiu brut — a trecut în puțin peste doi ani (martie 2022 până în septembrie 2024) de la 13,2 ori la 16 ori, «ceea ce reflectă așteptări ridicate pentru creșterea sectorului», conform raportului Accuracy.

În ultimele luni, companii precum Rheinmetall (Germania) sau Leonardo (Italia) și-au ridicat evaluările în mod exponențial: până la 32 de ori beneficiul brut (ebitda) în cazul companiei germane și peste 13 ori în cazul companiei italiene.

Asociația Spaniolă a Companiilor Tehnologice de Apărare, Securitate, Aeronautică și Spațiu (TEDAE) este un punct de observație bun în afaceri. Reunește 108 companii de toate dimensiunile, 85% din activitatea de Apărare din Spania. Asociația — reprezintă 2% din cifra de afaceri industrială a țării — oferă o hartă topografică ideală a sectorului antreprenorial legat de apărare, cu activitate în patru sectoare și companii de toate dimensiunile.

Puncte forte și puncte slabe

César Ramos, director general al TEDAE, cunoaște punctele forte ale sectorului: amprentă teritorială mare, colaborare public-privată bună și o bună realizare a IMM-urilor care ajung să fie lideri în nișele lor de activitate. Cunoaște, de asemenea, punctul slab: «O slăbiciune importantă», asigură el, «este percepția socială scăzută a valorii strategice pe care o are industria de Apărare».

Despre procesul de concentrare care se întrevede, Ramos crede că «fragmentarea [antreprenorială] excesivă reduce eficiența, reduce competitivitatea și reduce impactul global». Dar în soluția cea mai evidentă, consolidarea, există nuanțe. «Concentrarea industrială este o dezbatere necesară. Spania [Guvernul] trebuie să faciliteze cadre normative și fiscale care să stimuleze colaborarea între IMM-uri și marii integratori, dar nu vorbesc despre promovarea concentrărilor antreprenoriale, ci despre favorizarea colaborării între companii. Concentrarea capacităților nu trebuie să implice neapărat integrări organice», este de părere Ramos.

Orbe (Sener) identifică trei domenii esențiale — «simultane», subliniază — pentru companiile din sector: «Oamenii, lanțul de aprovizionare și centrele de producție». Ca și restul sectorului, această companie familială — a doua și a treia generație la conducere — se confruntă cu provocarea unei creșteri accelerate. Compania are 4.000 de angajați, este prezentă în 18 țări și desfășoară activități în centre de date și inginerie civilă, pe lângă Apărare.

În sectorul aerospațial și de Apărare dispune de centre de producție în Țara Bascilor, Catalonia și Madrid. Sener a cumpărat trei companii în trei ani, a dublat personalul din zonă până la 1.200 de persoane și va dubla suprafața productivă în următoarele două exerciții.

Despre posibila concentrare în sector, Orbe admite că nu are un răspuns clar. «Concentrarea poate fi justificată în temeiul articolului 346 din Uniunea Europeană [Tratatul privind funcționarea UE], dar ceea ce cred că nu trebuie să se întâmple este să se piardă marii specialiști. Dezvoltarea necesită hiper-specialiști și mai mult în aceste momente, și indiferent dacă există sau nu un proces de concentrare, acești specialiști în tehnologii critice trebuie împinși și trebuie susținuți».

Într-un moment agitat, în mod natural, privirile se îndreaptă spre mișcările companiilor lider precum Indra și Navantia. Indra a protagonizat operațiunile cele mai semnificative în ultimele luni. În februarie a achiziționat de la Redeia 89,6% din compania de sateliți Hispasat pentru 725 de milioane. În centrul achiziției se află filiala Hisdesat, care garantează comunicații militare sigure prin satelit și la care participă, de asemenea, împreună cu Ministerul Apărării, Airbus Defense & Space (15,9%) și Sener (5%).

Condusă din ianuarie de Ángel Escribano, cofondator al Escribano Mechanical & Engineering, planul Indra este de a deveni un lider antreprenorial «sistemist», capabil să ofere componentele cele mai critice pentru funcționarea Forțelor Armate, cu o valoare strategică de nivel înalt. Totul este conținut în planul prezentat cu mai puțin de un an în urmă — Leading the Future—. «Vom îndeplini planul strategic și vom încerca să îl facem mai ambițios», a anticipat Escribano.

Indra a pus ochii pe societăți consolidate precum Santa Bárbara (blindate), pe care o controlează gigantul american General Dynamics și ITP Aero, companie de referință pe piața motoarelor aeronautice și industriale unde participă deja cu 9,5%. GDELS, deocamdată, a manifestat că exclude vânzarea Santa Bárbara. Rezistența companiei americane, cu toate acestea, se produce într-un context în care majoritatea țărilor europene pariază pe crearea de mari conglomerate, chiar și cu prezență statală, într-un sector atât de strategic precum Apărarea.

Un apetit vorace

În ultimele luni, Indra a finalizat achiziția Deimos — specializată în sectorul aerospațial — de la Elecnor: a preluat controlul asupra consorțiului Tess Defense, însărcinat cu fabricarea vehiculului de luptă pe roți 8×8 Dragón, la care participă cu Santa Bárbara, Sapa și Escribano, și a achiziționat împreună cu Grupul Oesía 60% din capitalul Epicom, companie de criptare filială a Duro Felguera.

Ca parte a aceluiași plan, compania va crea peste 5.000 de posturi de muncă tehnologice și digitale de valoare înaltă în întreaga lume până în 2026. Animația vine pe pământ, pe mare și în aer. Planurile se multiplică, depozitele se golesc și marii jucători scot portofelul pentru a reface stocurile.

Pe mare, compania publică Navantia lucrează cu noroc. Compania — pierderi de 121 de milioane în 2023 — a consolidat proiecte — submarine S80, fregate F110 pentru Marina spaniolă, corvete Avante 2200 pentru Arabia Saudită…—. 75% din noile comenzi se încadrează în domeniul Apărării, unde portofoliul cumulat al grupului este de 7.689 de milioane de euro, 94% din total. Participă, de asemenea, la șase proiecte ale Fondului European de Apărare (EDF) evaluate la 520 de milioane.

Industria — cea spaniolă și cea europeană — se confruntă cu provocarea de a satisface o cerere în creștere. Un soldat francez, cu o armă anti-drone, în Guyana Franceză. JULIEN DE ROSA (AFP / GETTY IMAGES)

Giganții (mici) europeni ai armamentului

Lemuel Gulliver a fost un gigant în Lilliput care a participat la războiul împotriva Blefuscu. Creatorul său literar, Jonathan Swift, l-a plasat ulterior ca o ființă minusculă în Brobdingnag. Chestiune de perspectivă.

Europa are giganți antreprenoriali în armament, dar fără comparație cu marile companii americane: Lockheed Martin Corporation, Northrop Grumman Corporation, Boeing sau RTX (fostă Raytheon Technologies). Conform Institutului Internațional de la Stockholm pentru Cercetarea Păcii (SIPRI), companiile din SUA domină afacerile mondiale — 317.000 de milioane de venituri în 2023—.

În lista celor mai mari 100 de companii de armament există 27 europene și doar una spaniolă, Navantia. «60% din materialul de Apărare care se cumpără în Europa este din SUA», a amintit președintele Indra, Ángel Escribano.

În Europa — conform raportului Strategie Industrială de Apărare 2023 —, principalii fabricanți se află în jumătate de duzină de țări: Regatul Unit, Germania, Franța, Italia, Spania și Suedia. Sunt inima unei industrii care încearcă să bată la unison în proiecte precum Airbus, MBDA și KNDS.

• Airbus (Franța, Germania și Spania) fabrică avionul de vânătoare Eurofighter Typhoon, avionul de transport A400M și sisteme aeriene fără pilot (UAS): Airbus participă, de asemenea, împreună cu compania britanică BAE Systems și compania italiană Leonardo în consorțiul MBDA, fabricant de rachete și contramăsuri.
• Consorțiul franco-german KNDS (Krauss-Maffei Wegmann și compania franceză Nexter Defense), la rândul său, lucrează la transmisii și motoare.

Pe piețe, acestea sunt companiile de top.

• Regatul Unit, putere nucleară europeană împreună cu Franța și în afara Uniunii Europene din 2020, are BAE Systems ca mască de prouă a industriei sale de Apărare. BAE s-a născut din fuziunea British Aerospace (BAe) și Marconi Electronic Systems (MES), filiala de Apărare a General Electric (GEC). BAE Systems este unul dintre principalii furnizori ai avionului de vânătoare F-35 și, împreună cu Rolls-Royce, MBDA și compania italiană Leonardo, dezvoltă Tempest, un avion de luptă de a șasea generație pentru a reînnoi Royal Air Force și armata italiană.
• Germania, conform ICEX, este țara cu cele mai mari cheltuieli pentru Apărare din UE. Cheltuielile au crescut de la 32.810 milioane în 2013 până la 51.950 milioane în 2024. Un aperitiv al ceea ce urmează și o oportunitate pentru un sector pe care îl conduce Rheinmetall, specialist în sisteme de apărare terestră. Compania a fabricat deja în Al Doilea Război Mondial cele mai faimoase modele de arme ale armatei germane, precum mitraliera MG 34 sau tunurile antitanc PaK 36. Rheinmetall a achiziționat în Spania în 2023 fabricile care aparțineau Fabricaciones Extremeñas (FAEX), o companie dependentă de Explosivos Alaveses (EXPAL). În 2024, a ridicat beneficiul cu 36%. Alături de Rheinmetall, în panoplia armamentistică a Germaniei figurează alte companii de seamă precum KNDS — asociere a companiei germane KMW și a companiei franceze Nexter —, fabricant de Leopard. În vitrină sunt, de asemenea, Thyssenkrupp Marine Systems (TKMS), moștenitoarea miticei Krupp: Hensold, lider în senzori și electronică militară, și Diehl Group, care fabrică sistemele de rachete IRIS-T, parte a scutului antiaerian al Ucrainei.
• Franța are 5.000 de companii și 400.000 de locuri de muncă legate de Apărare. Companiile sale de top fabrică de la avioane de luptă până la rachete de înaltă precizie și submarine nucleare. Exportă armament în țări din întreaga lume, incluzând India, Egipt, Emiratele Arabe Unite și Grecia. Marile sale mărci — Dassault Aviation, Naval Group, Nexter, Safran și Thales — sunt lideri europeni. Greutatea sectorului se arată în saloane internaționale de armament precum Le Bourget, Eurosatory, Euronaval și Milipol.
• În Italia, marea companie de armament este Leonardo (fostă Finmeccanica). Numele său aduce un omagiu geniului secolului al XV-lea Da Vinci, care, printre alte locuri de muncă, a fost inginer militar timp de 17 ani la Milano. Compania care îi poartă numele s-a specializat în domeniile aerospațial, Apărare, securitate și electronică militară. Alte companii importante în sectorul militar italian sunt Fincantieri — construcție navală militară — și Iveco, specializată în vehicule blindate — Centauro, Freccia — și de transport militar.
• Suedia, al optulea PIB per capita din UE, și în afara euro prin decizie cetățenească, are compania Saab ca companie de seamă în Apărare. Saab fabrică avionul de vânătoare F-39 Gripen, un monomotor ușor de înaltă manevrabilitate. În 2024 a câștigat 4.210 milioane de coroane (380 de milioane de euro). Industria militară suedeză are o bună reputație în fabricarea de rachete și arme antitanc. Faima se bazează pe buna realizare — din 1873 — a filialei Bofors. Unul dintre produsele sale vedetă este sistemul de arme Carl-Gustaf, foarte eficient împotriva blindatelor și a trupelor.

În general, țările promovează proiecte comune, precum Sistemul Aerian de Luptă al Viitorului (FCAS) sau tancul MGCS. Încearcă să consolideze capacitatea industrială în sectoare cheie. Totul învelit într-o dezbatere despre raționalitatea cheltuielilor pentru arme.

Capcana 22 (Joseph Heller), un roman lucid — și distractiv — despre război, a ridicat dilema: cei care invocă nebunia pentru a nu merge la război sunt cei mai sănătoși la cap: și dacă sunt sănătoși la cap, sunt sănătoși să meargă la război. Schimbați un verb cu «a cheltui» și dilema se menține.