În lumea modernă, asistăm la o situație paradoxală: niciodată nu au existat atâția oameni cu un loc de muncă și contribuții la fondurile sociale, dar, în același timp, niciodată nu au existat atâția oameni angajați cărora nu le ajung banii până la sfârșitul lunii.

Cu ceva timp în urmă, directorul unei companii se plângea de atitudinea tinerilor față de ofertele pe care le primeau. I se părea regretabil că erau interesați doar de numărul de zile de vacanță și de programul de lucru. „Nu sunt dispuși să se implice”, a conchis ea. Dar în ce trebuiau să se implice? Și câtă implicare și siguranță oferea compania însăși?

Potrivit studiilor, una din șase persoane se confruntă cu problema lipsei de fonduri, în ciuda faptului că cel puțin unul dintre părinți lucrează. Situația se înrăutățește dacă familia este numeroasă, iar la conducere este doar un adult – în acest caz, unul din trei se află în sărăcie. A dispărut de mult acea „visul american”, când munca tatălui asigura prosperitatea întregii familii. Susținătorilor patriarhatului le este greu. Au nevoie de salariul femeii și, ceea ce este nou, faptul că ai un loc de muncă nu mai garantează ieșirea din sărăcie. Sărăcia în muncă afectează 15% din populație.

Ce se va întâmpla într-o perioadă de depresie? Acesta este doar un aspect al schimbărilor profunde care au loc în lumea muncii și un preludiu la transformările globale viitoare asociate cu introducerea pe scară largă a inteligenței artificiale în toate procesele de producție.

Problema este că munca necesită din ce în ce mai multă energie și timp, în timp ce calitatea vieții scade. Acest lucru este deosebit de vizibil în rândul celor care s-au trezit deja sau au trecut de bunăvoie de cealaltă parte - partea de auto-exploatare: antreprenori, „oameni de afaceri pentru sine” și pseudo-liberi profesioniști, care trebuie să încheie din ce în ce mai multe contracte cu angajatori diferiți pentru a o scoate la capăt. Această situație, pe care unii o confundă cu libertatea, ascunde un fenomen care în trecut ar fi fost numit angajare multiplă.

Ce mare paradox al timpului nostru: niciodată nu au existat atâția oameni cu un loc de muncă și contribuții la fondurile sociale. Dar niciodată nu au existat atâția oameni angajați cărora nu le ajung banii până la sfârșitul lunii. Prin urmare, nu este vorba doar de crearea de bogăție. Economia crește acum de două ori mai repede decât în medie în zona euro. Întrebarea este cine primește această bogăție și cum este distribuită. Munca a încetat să mai fie un instrument de redistribuire prin care toată lumea ar putea pretinde o cotă suficientă.